Modul în care acţionăm este determinat mai degrabă de programele noastre mentale decât de ceea ce ne propunem să facem în mod conştient, credinţele şi valorile dobândite de la părinţi ajungând să ne dicteze viaţa.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), tot ceea ce am auzit, am văzut şi am învăţat de la cei care ne-au crescut sunt lucruri care rămân instalate ferm în „centrul de comandă“ din creierul nostru şi ne decid acţiunea sau inacţiunea în diferite situaţii.

De cele mai multe ori, deşi ne propunem să mergem la sală de luni, setările deja instalate în capul nostru sunt cele care dau comanda finală şi care ne fac să nu ajungem nici măcar marţi. Astfel, ajungem să amânăm sau să nu facem o mulţime dintre lucrurile pe care ni le dorim.

„Sunt atât de multe lucruri importante pe care nu le facem sau pe care le facem în mod repetat, deşi ne-am propus să nu le mai facem. Ştim că ne-ar face bine să facem mişcare, sau să ne schimbăm regimul, sau să ne schimbăm jobul, să ieşim dintr-o relaţie şi totuşi, deşi la nivel conştient gândim şi susţinem că ar trebui să facem un lucru, nu ajungem niciodată să-l facem“, declară psihologul. Totodată, specialistul afirmă că, pe de-o parte, e zona de comfort, iar pe de altă parte, sunt toate convingerile pe care le avem foarte adânc înrădăcinate, cele care ne limitează experienţele şi mişcările în viaţă. „Consecinţele vin din ceea ce amânăm să facem, anume să privim dincolo de cortină şi să descoperim care ne sunt credinţele pe care le-am «moştenit». Odată ce am privit acolo, este important să facem curăţenie şi să lăsăm în loc credinţe care să ne susţină procesul de creştere în viaţă. Cu cât amânăm mai mult să privim în spatele «cortinei», cu atât mai mult ne lăsăm pe mâna programelor instalate“, conchide psihologul Andra Tănăsescu.