Cum ne alegem naşii de nuntă. Primează banii sau înţelepciunea?
Alegerea naşilor este o chestiune delicată ţinând cont de faptul că nu se aleg pentru câteva ore, ci pentru o viaţă întregaă. În ziua de astăzi mirii îşi aleg naşii dintre prieteni, dacă se poate, să fie o familie cu dare de mână şi eventual dintre cei care pot deschide multe uşi. Aceste criterii nu sunt dintre cele mai fericite.
Pentru alegerea naşilor de cununie, mai întâi, trebuie luată în calcul variata naşilor părinţilor. Dacă parinţii mirelui au fost şi ei cununaţi religios, atunci unul dintre copiii acestor naşi, împreună cu soţul sau soţia, sunt naşii de drept. Pentru asta însă trebuie să fi fost şi ei cununaţi de un preot şi să fie dispuşi să facă pasul, scrie rtv.net cu referire la ghidulmiresei.ro. Dacă aceştia refuză, atunci trebuie căutată o pereche pentru care mirii să aibă respect, nişte oameni care să fie plăcuţi nu doar pentru starea lor financiară sau pentru relaţiile pe care le au ci pentru valorile lor, pentru felul în care se poartă unul cu altul, pentru înţelepciunea pe care au dovedit-o în situaţii complicate.
Sfătuiţi-vă cu părinţii Experienţa acestora de viaţă este bună atunci când e vorba de a alege oamenii ce va vor fi părinţi spirituali. "Dacă nu aveţi o relaţie bună cu parinţii, încercaţi să faceţi fiecare o lista scurtă cu numele celor ce v-ar plăcea să va fie naşi şi treceţi pe acea listă şi motivele pentru care vi-i doriţi. Apoi comparaţi listele şi hotărâşi împreună cu jumătatea voastră pe cine veţi aborda", sfătuieşte ghidulmiresei.ro. Deşi criteriul financiar este unul important este bine ca să nu fie foarte sus pus pe lista de argumente.
Ai găsit naşii, ce faci mai departe Pe vremuri, logodnicii se prezentau acasă la familia pe care şi-o doreau de naşi cu un dar numit „plocon". Ploconul era compus dintr-un curcan sau un pui mai gras, o sticlă de vin, grâu, ulei, zahar şi orice mai doreau viitorii fini să dăruiască. Dacă stăpanul casei accepta ploconul, însemna că acceptă şi năşitul. Dacă respingea darul, era clar că nici să fie naş nu are poftă. În ziua de astăzi se procedează cam la fel, numai că se stabileşte întâlnirea telefonic, iar ploconul nu mai conţine grâu, zahăr, ci este compus din bunătăţi mai elevate.
Datoriile naşilor Naşii trebuie să cumpere lumânările de nuntă, voalul, coroniţa miresei, turta care se rupe deasupra capului miresei înainte de plecarea la biserică şi basmaua sau palaria care va înlocui voalul de mireasă după miezul nopţii. Tot ei achită taxa la biserică şi de obicei fac cel mai consistent dar la masa. La o săptămână după nuntă, naşii scot mirii la biserică şi apoi îi invită la o cina restrânsă.
Datoriile mirilor Mirele este cel ce cumpară buchetul naşei, împreună cu cel al miresei. Tradiţia este ca la nuntă, după cununia religioasă dar înainte de strigatul darului, mirii să le ofere naşilor un cadou. În timpul slujbei religioase, când naşii ridică de pe cap cununiile, preotul va îndemna să pupaţi mâna naşului. Acesta este un gest de respect. Aşa cum în copilarie se sărută mâna părinţilor, este firesc să se pupe mâna parintelui spiritual.
Cadouri potrivite Nu există standarde în privinţa acestor cadouri. în funcţie de starea materială a mirilor dar şi de cea a naşilor, se va încerca să se ofere ceva care să le amintească de cea mai frumoasa zi din viaţa voastră.