Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a decis, cu majoritatea voturilor exprimate, semnarea Actului de Unire a Basarabiei cu România. Pentru Unire au votat 86 din cei 135 de deputaţi prezenţi la şedinţa Sfatului Ţării.

Trei s-au pronunţat împotrivă, iar 36 s-au abţinut. Rezultatul votării a fost însoţit de aplauze şi strigăte: "Trăiască Unirea cu România!". Actul de Unire fost semnat de preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, vicepreşedintele Pantelimon Halippa şi secretarul Ion Buzdugan.

Proclamaţia Sfatului Ţării suna astfel: "Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România".

Prim-ministrul de la Bucureşti, Alexadru Marghiloman, a declarat atunci: "În numele poporului român şi al regelui României, cu mândrie, iau act de hotărârea cvasi-unanimă a Sfatului Ţării. La rândul meu, declar că de azi înainte Basarabia este pentru vecie unită cu România". În prezent, evenimentul este perceput diferit de societate. În timp ce unii văd unirea Basarabiei cu România ca pe un act istoric pozitiv, alţii o consideră drept ocupaţie.