Doar 10 minute - atât durează un atac de panică, însă aceste minute ne pot da peste cap viaţa pentru mult timp, din cauza efectelor în serie pe care le declanşează.

Cercetările estimează că unul din cinci oameni moderni se va confrunta în viitor cu această suferinţă. Există însă şi-o veste bună: atacul de panică poate fi prevenit şi tratat naturist.

Este o afecţiune de care suferă mult mai mulţi oameni decât ne-am aştepta şi care apare din ce în ce mai frecvent, pe fondul stresului şi al insecurităţii care domină societatea noastră.

Un atac de panică se caracterizează prin apariţia neaşteptată a unei senzaţii de teamă intensă, însoţită de simptome fizice (cardiace, respiratorii, musculare etc.), potrivit formula-as.ro. În timpul unui atac de panică, cel puţin unul din următoarele sisteme este foarte mult perturbat:
- sistemul cardiac: creşte frecvenţa bătăilor inimii, apare o durere în piept sau încălzirea corpului asociată cu transpiraţie.
- sistemul respirator: apar senzaţii de sufocare, respiraţie sacadată sau greutate în a expira.
- sistemul nervos: apar ameţeli, amorţeala şi nesi­guranţa membrelor, tremur, frisoane sau tulburări de echilibru.
- psihicul: se instalează teama de a pierde con­trolul, de a înnebuni sau frica de moarte, un sentiment de irealitate sau de iminenţă a unei catastrofe.

Primul atac de panică apare, de regulă, pe neaş­tep­tate, după o perioadă de stres intens, după traume, în timpul bolilor însoţite de febră sau în timpul trata­mentelor cu anumite medicamente de sinteză. Urmă­toarele atacuri sunt însă activate atunci când se repetă unele circumstanţe în care a avut loc primul atac de panică. De exemplu, apar atacuri de panică atunci când ne aflăm într-un spaţiu închis, când ne simţim vulnerabili în mulţime, când suntem presaţi de anu­mite îndatoriri la serviciu ori în familie, scrie realitatea.net.

Metoda de control a anxietăţii şi a atacurilor de panică care acţionează cel mai rapid este respirația completă.

Emoţiile şi respiraţia sunt într-o legătură extrem de strânsă, controlul uneia aducând după sine şi controlul celeilalte. Concret, persoanele care au exersat suficient de mult timp exer­ciţiile de respiraţie ajung să-şi reducă frecvenţa şi in­tensitatea atacurilor de panică, pentru ca, în final, să le poată evita.

Vestea neplăcută este că pentru a ajunge la asemenea performanţe, nu sunt suficiente câteva zile sau săptămâni de practică. Vestea bună este că teh­nica, numită respiraţia completă, este foar­te sim­plă.

Iat-o descrisă pe scurt: ne aşezăm ţinând spatele drept şi ne poziţionăm o mână pe abdomen şi una pe torace. Expirăm adânc şi ne ţinem respiraţia vreme de două secunde, după care inspirăm pe nas gradat, calm, dilatând la maximum nările, aşa încât ae­rul să pă­trundă fără zgomot. Întâi umplem cu aer zona infe­rioară a plămânilor, ceea ce va dilata abdo­menul îm­pingându-ne palma plasată pe el, apoi vom umple zona mediană a plămânilor, ceea ce va provoca dilata­rea la maxim a toracelui, şi abia în final vom umple cu aer zona lor superioară, ceea ce va deter­mina înălţarea claviculelor.

Ne ţinem respiraţia vreme de alte două secunde, după care expirăm lent aerul pe gură. Se fac în total minimum 50 de astfel de respiraţii complete pe zi, în cure care durează două luni. Când simţim imi­nen­ţa unui atac de panică, evităm ferm să ne mai gân­dim la orice altceva şi ne concentrăm aten­ţia exclusiv asupra respiraţiei complete. Rezultatul este salvator.