Santa Cruz del Islote, aflată în apropierea coastei Columbiei, este cea mai dens populată insulă din lume, în ciuda faptului că nu are toalete, canalizare, apă potabilă, iar suprafața ei de-abia ar acoperi două terenuri de fotbal, relatează Insider, citează digi24.ro.

Insula din Marea Caraibelor a fost nelocuită până acum 150 de ani. La acea vreme era o insulă și mai mică – o bucată de piatră pe care nu ar fi intrat nici măcar un teren de fotbal, folosită de pescarii care voiau să se odihnească sau să se adăpostească de furtuni.

Spre deosebire de insulele din jur pline de mangrove, Santa Cruz del Islote este lipsită de țânțari. Oamenii care s-au mutat aici și-au construit case și au extins insula, folosind tot ceea ce au putut găsi în ocean, inclusiv scoici, nisip, trunchiuri de copaci și gunoaie.

În 2017, insula avea 97 de case și 47 de familii permanente. Populația exactă a insulei rămâne un subiect controversat: unii estimează că aici ar locui 1.200 de persoane, dar datele mai recente sugerează că ar fi de fapt 500 de locuitori permanenți.

Chiar și așa, densitatea populației este de patru ori mare decât cea a insulei Manhattan, din New York, iar în jur de 65% dintre locuitorii permanenți ai insulei caraibiene au sub 18 ani.

Un localnic a spus în glumă că oamenii trăiesc atât de aproape unii de ceilalți încât cu toții visează noaptea același vis.

În ciuda dimensiunii reduse, Santa Cruz del Islote nu este un loc în care se trăiește ușor. Insula nu dispune de toalete sau de canalizare și nu există nimic de mâncare în afară de ceea ce se poate obține direct din ocean.

Apa de băut și celelalte alimente și necesități sunt aduse cu barca. Insula nu are destul spațiu pentru un cimitir, astfel că cei care își pierd viața trebuie înmormântați pe alte insule.

Localnicii beau apă de ploaie și își duc gunoiul pe alte insule

Din cauză că autoritățile aprovizionează foarte rar insula, locuitorii sunt nevoiți să strângă apă de ploaie ca să aibă de băut și să își ducă singuri gunoaiele pe alte insule.

În ceea ce privește accesul la electricitate, localnicii se bazau pe un singur generator care funcționa cu motorină și pe care își permiteau să îl folosească doar seara. Guvernul columbian a instalat între timp panouri solare pe insulă.

Pe insulă se află o singură școală, iar localnicii care vor să facă mai mult de 10 clase trebuie să facă naveta zilnic sau să plece de pe insulă. Mulți locuitori preferă să rămână pe insulă și să continue să pescuiască.

Insula a devenit o destinație turistică. În schimbul a 5.000 de pesos, un turist poate să înoate cu rechinii dintr-un acvariu aflat de pe insulă. Pentru că sunt foarte puține locuri de cazare, cei mai mulți vizitatori trebuie să stea pe alte insule din apropiere.

Din cauza schimbărilor climatice și a activităților nesustenabile, precum obiceiul unor pescari de a prinde pești cu ajutorul dinamitei, recifurile de corali din zonă au fost distruse, iar pescuitul a devenit tot mai neprofitabil.

„În anii '70 erau 60 de pescari, acum sunt 180 – și 600 din alte părți – astfel că am epuizat ceea ce parcul ne-a pus la dispoziție”, a spus unul dintre pescarii de pe insulă.

Locuitorii nu au niciun drept asupra insulei și ar putea fi dați afară

O altă problemă pentru localnici o constituie faptul că aceștia nu au dreptul legal de a trăi pe insulă. Potrivit unui avocat specializat în drepturile omului, există mai multe grupuri care ar dori ca insula să fie abandonată, inclusiv guvernul din Cartagena – un oraș de coastă din apropiere – și cetățeni bogați care trăiesc în zonă și care sunt deranjați de locuitorii insulei.

Dar localnicii se bucură și de sprijin. Antropologul Lavinia Fiori a declarat pentru Independent că dorește să ajute insula prin crearea de noi surse de venit pentru locuitorii ei, cum ar fi restaurante pentru turiști și tehnologii mai avansate pentru pescari, cât și crearea de spații propice cultivării de fructe și legume.

„Este o comunitate foarte bogată din punct de vedere cultural și istoric”, a spus Fiori. „Sunt oameni ai mării. Ei sunt printre acei foarte puțini columbieni ai mării pe care îi avem. Ar trebui să li se permită să trăiască pe mare.”