Cum văd foşti şefi ai Armatei române şi foşti oficiali guvernamentali de la Chişinău reunificarea României şi Republicii Moldova, care e greutatea Rusiei într-un asemenea proces şi care sunt paşii "mărunţi" necesari în pregătirea scenei printr-o unire informală? Ideile au fost consemnate la reuniunea din 27 martie a Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, potrivit Digi24.ro.

Peste 130 de localităţi din Republica Moldova au adoptat până acum declaraţii simbolice de unire cu ţara-mamă, iar gestul începe, timid, să fie urmat şi de comune şi oraşe din România. Documentele nu au valoare juridică, însă relevanţa lor simbolică e dificil de ignorat.

Din acest punct de vedere, declaraţiile de unire au multe în comun cu manifestaţia unionistă din capitala Republicii, din 25 martie, aşa cum a perceput-o fostul ministru moldovean al Apărării, Vitalie Marinuţă: "Prezența a 80.000 oameni la Chișănău, duminică, este prea mică pentru a schimba cursul istoriei, dar e suficient de mare pentru a ține aprinsă flacăra unionismului".

Pe deasupra, subliniază fostul ministru, de câteva zile în economia complexului joc privind eventuala reunificare a celor două teritorii există şi Declaraţia Parlamentului de la Bucureşti. Echivalentul, în cuvintele lui Vitalie Marinuţă, unui "cuvânt ferm al României în direcția Unirii. Aș vrea să vedem același angajament şi din partea clasei politice a Republicii Moldova".

Perspectiva înfăţişată de ministrului Marinuţă, cu ocazia unei reuniuni recente a Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, pare mai degrabă foarte nuanţată, comparativ cu cea exprimată de Mircea Druc, fostul premier al Republicii Moldova din perioada mai 1990-mai 1991, mandat în care a încercat să limiteze dependenţa Chişinăului de Moscova.

"Au fost evenimente semnificative în istoria noastră", consideră Mircea Druc, "dar ora astrală a fost anul 1918". Potrivit fostului premier moldovean, în 1991, pe fondul colapsului URSS, din perspectiva reunificării teritoriilor de pe cele două maluri ale Prutului "noi am avut o șansă, dar nu am fructificat-o. Acum, istoria ne oferă o altă șansă".

Considerând, însă, că "situația este mult mai avantajoasă acum, incomparabil mai propice ca în 1991", Druc subliniază acest lucru prin câteva repere: s-a acumulat o masă critică de moldoveni care doresc acest lucru, iar numărul adeziunilor la mişcarea unionistă ar fi în creştere; "cu Rusia s-a terminat". În 1990, mai aminteşte Mircea Druc, inamicii din Republica Moldova ai unirii cu România fluturau argumentul că proiectul nu e fezabil din cauza sărăciei mari din România.

Însă lucrurile, azi, stau invers, remarcă fostul prim-ministru, dovadă că nimic nu e bătut definitiv în cuie.

Fostul oficial subliniază însă importanţa unui capitol mai puţin emoţional, cu un cert impact asupra aprofundării relaţiei dintre cele două maluri ale Prutului, dar la care există, în mod nejustificat, restanţe uriaşe - interconectarea energetică România-Republica Moldova. "După ce ajung curentul și gazul la Chișinău trebuie să ne unim. Să rezolvăm aceste probleme concrete și unirea se va înfăptui", punctează Mircea Druc.

De altfel, această etapă a reunificării informale este considerată obligatorie şi de fostul şef al Statului Major de la Bucureşti, gen. Constantin Degeratu.

"Ce ne împiedică să avem curriculă comună de la Cluj la Chișinău?", se întreabă gen. Degeratu, care mai departe consideră că acest exemplu particular ar trebui multiplicat şi transpus în realitate în cât mai multe domenii, în condiţiile în care "unirea nu trebuie făcută într-o seară de preşedinţii României şi Republicii Moldova, semnând un act".

Este, aşadar, nevoie de "acțiuni concrete", mai spune fostul şef al Armatei, iar ca linie directoare "toată chestiunea e să se vadă că există curaj". "Să nu ne temem de necazurile mici, pentru că altfel vom avea parte de cele mari", sună sfatul gen. Constantin Degeratu, a cărui optică privind oportunitatea şi necesitatea reunificării teritoriilor române de pe un mal şi celălalt al Prutului nu pierde din vedere provocarea pe care o constituie părerea Moscovei.

Doar că, explică gen. Degeratu, "Rusia nu mai reprezintă un pericol. Dacă în 300 de ani nu a reușit să facă aici pământ rusesc, când să o mai facă?" Context în care, fostul şef al Statului Major atacă şi problema minorităţii ruse şi rusofone de dincolo de Prut: statele baltice au comunități ruse, la o populație mică, și rezistă fără probleme; economic, Republica Moldova produce cam cât județul Iași; sunt ruși acolo, dar problema e gestionabilă.

"Să urmărim proiectul cu Basarabia prin următoarele", îndeamnă şi gen. Virgil Bălăceanu, preşedintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România. Şi, consideră acesta, s-o facem prin prisma a trei obiective strategice: debarasarea de corupţie, o apărare națională complementară parteneriatului cu SUA și NATO, integrarea europeană.