DOLAR - Dolarul este cea mai cunoscută moneda din lume, fiind folosită în SUA, Australia, Fiji, Canada, Nouă Zeelandă, Singapore şi alte ţări. Potrivit OxfordWords, cuvântul flamand pentru Valea lui Joachim, locul de unde se extrăgea argintul din care se confecţionau monedele era “joachimsthal”, care de-a lungul timpului s-a prescurtat în „thaler”, devenit ulterior „dollar”.

EURO – Denumirea uneia dintre cele mai noi monede apărute în lume provine de la numele spaţiului în care se foloseşte, Europa (personaj din mitologia greacă). Euro se foloseşte în prezent în zona euro, care cuprinde 19 ţări din cele 28 de state membre ale UE. România are că obiectiv intrarea în zona euro în 2018, dar evoluţiile economice din ultimii ani din UE şi criză din Grecia, în particular, fac incertă această dată.

LEU - Numele monedei româneşti vine din Olanda. În secolul al XVII-lea, în statele româneşti se foloseau că moneda taleri olandezi („Lowenthaler”) care aveau gravat pe revers un leu ridicat în două labe. De aici, s-a răspândit denumirea de „leu”. În 1859, Alexandru Ioan Cuza a cerut tipărirea la Paris de monede româneşti, care urmau să se numească „români”.

Ulterior, s-a renunţat la idee, pentru o nouă moneda din bronz de 5 parale, dar nici această n-a intrat în circulaţie. După Unirea Principatelor, s-a adoptat unitatea monetară denumită „leu”, divizat în 100 de bani. Aceeaşi denumire, tradusă în limba bulgară, este folosită şi în ţară vecină – leva bulgărească provine din aceeaşi rădăcina semantică cu leul românesc.

PESO - În spaniolă, „peso” înseamnă „greutate”. 

LIRA – Denumirea banilor care se folisesc în Turcia şi Italia vine din latinescul „libra”, care înseamnă „livra”, cu sensul de greutate.

MARCA – Înainte de a folosi euro, în Germania şi Finlanda circulă marca, denumire ce provine tot de la o unitate de măsurare a greutăţii.

RIAL – Moneda cu această denumire a fost folosită prima dată în Oman şi Iran şi provine de la latinescul „regalis”, care înseamnă „regal”. Denumirea a fost împrumutată apoi şi de Qatar, Arabia Saudită şi Yemen. Şi Spania a avut la un moment dat o moneda denumită „real”, cu aceeaşi etimologie.

RÂND – Denumirea monedei folosite în Africa de Sud provine, la fel că şi dolarul, din denumirea olandeză a oraşului Witwatersrand, zona de und e se extrăgea aurul pentru confecţionarea banilor.

YUAN CHINEZESC, YEN JAPONEZ ŞI WON COREEAN – Toate cele trei valute asiatice sunt denumite după formă rotundă a monedei.

COROANA – Majoritatea ţărilor nordice folosesc coroana („krona” în Suedia, „krone” în Norvegia şi Danemarca, „króna” în Islanda şi „kroon” în Estonia), denumiri care provin toate din latiescul „corona”. Aceeaşi etimologie o are şi „koruna” cehească.

DINAR – Moneda folosită în Iordania, Algeria, Serbia şi Kuweit este o traducere din latinescul „denarius”, care era o moneda de argint folosită în Roma antică.

RUPIA – Denumirea monedei folosite în India, Pakistan şi Indonezia provine din cuvântul sanscrit „rupya”, care denumea o moneda de argint.

POUND – Moneda britanică provine din latinescul „poundus” care înseamnă greutate. Aceeaşi denumire mai este folosită şi în Egipt, Liban, Sudanul de Sud şi Siria.

RUBLĂ – Moneda folosită în Rusia şi Belarus este denumită după o măsură pentru argint folosită în vechime.
ZLOT – Denumeşte cuvântul polonez pentru aur.

FORINT – Banii ungureşti poartă numele monedelor din Florenţa, denumite „fiorino”, pentru că aveau o floare imprimată pe ele.

RINGGIT – Când monedele erau confecţionate din metale preţioase, hoţii obişnuiau să rupă bucăţi din ele pentru a face noi monede. Pentru a combate acest fenomen, statele au început să confecţioneze monede cu marginile zimţate. Cuvântul din Malaysia pentru zimţat este „ringgit”, de unde provine şi denumirea monedei naţionale.