Prețul aurului, luând în considerație funcţia sa specifică, a fost stabilit de către autorităţile monetare ale statului de la începutul existenței standardului de aur și până în anii 1970, de regulă, de către banca centrală de emisie.

Standardul de aur – un sistem monetar în care unitatea de bază de calcul este o cantitate standardizată de aur. Într-o economie construită pe baza de standard, se asigură că fiecare monedă eliberată, la prima cerere poate fi înlocuită cu o cantitate corespunzătoare de aur. În calculele dintre statele care folosesc acest standard, se stabilește o rată de schimb fixă bazată pe raportul către unitatea de greutate a aurului.

În anul 1944 a fost încheiat acordul Bretton-Woods şi a fost introdus standardul de aur bazat pe aur şi cele două valute – dolarul American şi lira sterlină Britanică, fapt care a marcat sfârșitul monopolului standardului de aur. Conform noilor reguli, dolarul a devenit unica monedă direct legată de aur. Trezoreria SUA s-a obligat să schimbe dolari pe aur instituțiilor guvernamentale străine şi băncilor centrale în raport de 35$ pentru o uncie. De fapt, aurul s-a transformat din moneda de bază în cea de rezervă.

La sfârșitul anilor 1960 inflația ridicată în Statele Unite a făcut din nou imposibilă menţinerea aurului la acelaşi nivel, situaţia fiind complicată și de deficitul comercial extern al SUA. Preţul de piaţă al aurului a început să-l depășească pe cel stabilit în mod oficial. În anul 1971, preşedintele SUA Richard Nixon a anulat legătura dintre dolar și aur, cu toate că acest fapt a fost confirmat oficial tocmai în anul 1976, când a fost creat sistemul monetar jamaican al ratelor de schimb flotante. Aceasta însemna că dolarul nu mai era garantat de nimic, cu excepția datoriile SUA. După aceasta, aurul s-a transformat într-un produs special de investiții. Deponenții, pe parcursul multor ani aveau încredere doar în acest metal prețios.

Ca urmare a prăbuşirii sistemului Bretton-Woods, la sfîrșitul anului 1974 prețul la aur a crescut pînă la 195$ pentru o uncie, iar spre anul 1978 – pînă la 200$. La începutul anului 1980, valoarea sa a ajuns la un nivel record – 850$ pentru o uncie, după care a început treptat să scadă. În legătură cu acordul dintre băncile centrale despre vînzările limitate ale aurului în anul 1999, scăderea a încetat și din nou a început creșterea.

În anul 2005, Rick Munarriz și-a pus întrebarea: unde este mai profitabil de investit – în compania Google, care deține sistemul de căutare cu același nume, sau în aur. Atunci, 1 acțiune Google şi o uncie de aur aveau la bursă aceeași valoare. La sfîrşitul anului 2008, tranzacțiile pentru Google au fost închise la cotația de 307$ pentru o acţiune, iar pentru aur – 866$ pentru o uncie.

La 18 iulie 2011, în rezultatul default-ului din SUA, prețul la aur a înregistrat un nou record mondial – 1600$ pentru o uncie, iar spre sfîrșitul lunii august a anului 2011, în urma destabilizării ratelor de schimb al principalelor valute mondiale și a fluctuațiilor majore a prețurilor acțiunilor, de asemenea, criza din Europa și accelerarea inflației în diferite state, prețul la aur a depășit 1900$ și a înregistrat un nou record – 1911,46$.

Prețul la acest metal prețios în anul 2011 s-a majorat cu 10%. Factorii principali care au menținut valoarea aurului, care sunt considerați de investitori ca o alternativă mai sigură valutelor instabile şi fluctuaţiilor mari la acţiunile companiilor, rămân a fi  datoriile Europei şi accelerarea inflaţiei în diferite ţări.

Alpari – brand internațional pe piața Forex, în afară de tranzacționarea cu perechile valutare principale, de asemenea, oferă pentru tranzacționare aurul în calitate de soluție efectivă: atît pentru speculații pe termen scurt, cât şi pentru investiţii pe termen lung.

Pentru un grad mai ridicat de protecţie al capitalului de la o scadere bruscă a ratelor de schimb au fost create conturi în aur. Acestă creștere a profitului este aşteptată în cazuri de crize economice sau politice, deoarece instabilitatea economiei, de obicei, este însoţită de o investiție bruscă a capitalului în metale preţioase, precum și posibilitatea de a repartiza mai flexibil conturile „în aur” și cele în valută, creându-se un portofoliu echilibrat metalo-valutar. În afară de acestea, acesta este un potențial venit suplimentar din investiții, pe măsura majorării prețului la aur, care arată o creştere rapidă în ultimii 10 ani!

Dinamica prețului la aur reprezintă un indicator economic foarte important, care permite aprecierea orientării spre risc al investitorilor. Deseori, se poate observa că prețul la aur și indicii bursieri se mișcă în sens opus, deoarece în perioada situației economice instabile, investitorii preferă active conservatoare, care sunt protejate de devalorizarea totală. Invers se întâmplă, când aşteptările creşterii economice devin mai optimiste, pofta pentru creşterea profitului este mai mare, fapt care determină scăderea cotațiilor pentru metalul galben.

Pentru a învăța cum să analizați piețile financiare și să gestionați cu banii, înscrieți-vă la seminarul introductiv gratuit la nr. de tel. 843999 sau pe site-ul www.alpari.md

Partenerul oficial al Alpari în Chișinău

P.