Televiziunea 3D a fost considerată invenţia anului 2010, iar televizoarele HDTV tridimensionale au invadat piaţa, mai ales după apariţia filmului Avatar. În 2011, tehnologia s-a dezvoltat, ajungând la performanţa de a nu mai necesita folosirea ochelarilor speciali 3D. În 2012, tehnologia 3D a ajuns să fie aproape ignorată, scrie CNN.

Mulţi au ajuns să se întrebe dacă nu a fost vorba doar de o poveste frumoasă de tehnică, mai degrabă decât un lucru pe care consumatorii şi-l doreau. În plus, au existat şi alte obstacole în calea televiziunii 3D: preţurile foarte mari, lipsa de conţinut 3D şi experienţa de vizionare destul de inconfortabilă.

Dacă în 2010 s-au vândut peste 1,1 miliarde de televizoare 3D, în 2011 vânzările au scăzut drastic, la doar 23 de milioane de unităţi. În SUA s-au vândut doar 3,6 milioane de astfel de televizoare. Rata de penetrare a acestei tehnologii la populaţie este de 3%.

Cel mai mare neajuns al acestei tehnologii nici măcar nu a apărut din vina ei: conţinutul pentru astfel de televizoare a rămas la un nivel dezamăgitor, după explozia de entuziasm provocată de apariţia filmului Avatar.

Spectatorii au fost dezamăgiţi de multe ori pentru că pur şi simplu le era rău de la imagini, din cauza suprasolicitării ochilor. Filme precum "Tron: Legacy", "Tin Tin" sau "Hugo" au încercat să repare acest lucru, oferind o experienţă de vizionare mai bună. Producătorii de televiziune nu s-au lăsat nici ei aşteptaţi - există 55 de canale tv care oferă conţinut 3D în toată lumea.

În concluzie, televizoarele 3D sunt scumpe, provoacă dureri de cap şi nu există multe lucruri pe care le poţi viziona pe ele. Cine le cumpără atunci, se întreabă jurnaliştii americani?

Rata de succes a acestei tehnologii este însă în creştere şi acest trend va continua, pe măsură ce preţurile vor scădea, ochelarii vor fi îmbunătăţiţi sau chiar eliminaţi, iar conţinutul 3D va deveni mai variat.