Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre originea şi sensul expresiei "Nasul Cleopatrei". Originea este o reflecţie a filozofului francez Blaise Pascal, din secolul al XVII-lea, care afirmă: "Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii ar fi fost alta…".  Să însemne asta oare că femeile cu nasul lung au o putere de seducţie mai mare decât cele cu nasul scurt?  O fi fost, poate, preferința specifică al lui Pascal… De aceea, actualmente referința la  nasul Cleopatrei vrea să spună că un detaliu în aparență neînsemnat poate să aibă avea urmări surprinzătoare și importante.

Faimoasa regină a Egiptului din secolul unu înainte de Hristos i-a cucerit, cu farmecele ei, pe Cezar şi Antoniu, stăpânii de atunci ai Romei şi ai lumii. Este curios că nu există surse sigure care să descrie înfățișarea Cleopatrei. Câteva monede cu efigii ce-i reprezintă chipul, cu trăsături aspre şi cu un nas proeminent, precum şi un bust sculptat sunt unicele mărturii despre exteriorul ei. Fruntea îngustă, buzele subţiri, părul creț, nasul lung nu o recomandă ca pe un etalon de frumusețe. În schimb se știe că avea o personalitate puternică şi era foarte temerară. Scriitorul, filozoful și moralistul antic grec Plutarh îi laudă calităţile intelectuale, faptul că știa mai multe limbi – greaca, araba, ebraica, aramaica  și altele și că era versată în materie de diverse științe și arte.

Istoricii nu au stabilit cu certitudine dacă relațiile erotice ale reginei Egiptului cu Cezar şi, apoi, cu Antoniu, au fost dictate de feminitatea şi de farmecul ei irezistibil sau, cum se mai întâmplă, de interese politice. Pentru că unele interese au fost satisfăcute. Cezar venise în Egipt ca să-l anexeze la imperiul său și să recupereze  datoriile lăsate de Ptolemeu al XII-lea, regele precedent al Egiptului. Dar după întâlnirea cu Cleopatra, care era cu 30 de ani mai tânără decât el, avea să renunțe la unele pretenții. Însă chiar dacă era regină înzestrată cu multiple calități, romanii nu o numeau altfel decât "târfa lui Cezar".

Legătura de zece ani dintre Marc Antoniu, general şi politician roman, locotenent al lui Cezar, şi Cleopatra începe când acesta primeşte guvernarea provinciilor din Orient. Au încheiat o alianţă şi au devenit şi amanţi. Antoniu şi-a părăsit soţia la Roma. În anul 32 înainte de Hristos  Antoniu este înfrânt în bătălia navală de la Actium. Flota lui şi a Cleopatrei a fost învinsă de Octavian, iar Antoniu s-a sinucis. Cleopatra i-a urmat exemplul. Unii istorici susţin că regina s-ar fi lăsat muscată de o cobră, alţii că ar fi înghiţit o otravă puternică. Există şi varianta că Octavian ar fi omorât-o cu o lovitură de sabie, dată pe ascuns, după care ar fi lansat zvonul sinuciderii.

Indiferent dacă a fost sau nu un atribut al frumuseţii şi seducţiei, nasul Cleopatrei chiar a schimbat la un moment dat faţa lumii. De aceea, dacă aveţi planuri de amploare, fiţi atenţi chiar şi la nasurile Cleopatrelor de prin preajmă!