Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre un cuvânt vedetă al argoului tineresc românesc. Funcţia principală a argoului tinerilor este de a marca solidaritatea în interiorul generaţiei şi de a separa generaţia tânără de precedentele.  De regulă, acest limbaj se înnoieşte destul de rapid. Un cuvânt care cu începere din ultimul deceniu al mileniului trecut şi-a extins sesizabil spaţiul de utilizare este adjectivul şi adverbul "naşpa".  Este un mijloc de evaluare cu un foarte general: de  "rău", "prost", "urât" etc.

Perechea de antonime tradiţională românească "mişto – nasol", dar în rândul tinerilor este înlocuit frecvent de cuplul sinonim "marfă – naşpa". Ce-i drept, cuvântul "marfă" este unul arhicunoscut şi arhiutilizat şi în alte contexte, iar cuvântul „naşpa” este recunoscut doar de dicţionarele specializate şi are o etimologie incertă. Dar ambele sunt invariabile chiar şi ca adjective şi ambele sunt folosite şi ca adverbe. Cuvântul "marfă" e invariabil doar în rolul lui argotic de "bun, frumos, de calitate". Naşpa etse o trunchiere a adjectivului "naşparliu" argotic  care înseamnă rău, urât, nesuferit, ciudat.

La rândul său, "naşparliu" provine cu mare probabilitate din adjectivul ţigănesc nasvaló care are sensul "bolnav", care se poate extinde în direcţia altor aprecieri negative. De altfel, unii presupuneau că "nasvalo" ar fi şi sursa mai vechiului şi mai tradiţional "nasol" care înseamnă "urât, ridicol, caraghios, uzat2 şi a depăşit limitele argoului.  Alţi lingvişti însă afirmă că nasol provine de la adjectivul şi adverbul „nasul” care înseamnă rău, urât şi a atestat în unele graiuri ale romilor.

Modificările fonetice s-au produs în cursul circulaţiei orale, "mişto" şi "nasol" devenind cuvinte emblematice ale limbajului familiar românesc, iar "marfă" şi "naşpa2 iată că le ajung din urmă la capitolul arie de răspândire şi popularitate.

Nu am de gând să propag în rândul maselor populare limbajul argotic, cu atât mai puţin cel juvenil – nu sunt suficient de imberb pentru aşa ceva. Pur şi simplu v-am prezentat nişte vorbe care în anumite contexte înseamnă altceva decât le atribuie dicţionarul sau par să nu însemne nimic, dar înseamnă ceva. Şi v-am şi spus ce anume înseamnă.  Ca să nu vă cruciţi când le auziţi, ci să le înţelegeţi.