Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Acum 4 secole filozoful francez Rene Descartes lansa următorul îndemn:  să precizăm sensul cuvintelor şi vom salva omenirea de jumătate din erorile ei.  Se vede că îndemnul n-a prea fost urmat, fiindcă erorile se ţin lanţ de atîta amar de vreme. Ba chiar se strecoară chiar şi în expresiile eronate referitoare la… eroare.

În multe mesaje orale și scrise, oficiale și publice, apare în diferite contexte expresia "a duce în eroare".  Verbul "a duce" utilizat în ea este asemănător cu  cel folosit în exprimarea corectă:  "a induce". Dar, după cum zice folclorul nostru despre asemănările înşelătoare, "seamănă, dar nu răsare".  

Adică, expresia corectă este una: "a induce în eroare" şi înseamnă "a înşela, a amăgi".   

Dat fiind că primul cuvânt al expresiei, a induce înseamnă "a împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru" metafora împingerii cuiva în greşeală este destul de imaginabilă vizibil.

E greu de spus ce anume a generat confuzia. Poate existenţa expresiei "a duce cu vorba", care înseamnă a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a înşela (pe cineva) făcându-i promisiuni mincinoase. 

Prin aceeaşi zonă semantică mai circulă şi locuţiunile verbale  "a duce cu zăhărelul, cu cobza, cu preșul" şi "a duce de nas".  Chiar şi sensul acestora are tangenţe cu inducerea în eroare.  Şi totuşi, una-i una şi alta-i alta. 

Această substituire inoportună a verbelor a fost semnalată de lingviști cam demultișor – de Nicloae Corlăteanu în anul 1979, de Valentin Mândâcanu în anii 1979 și în 1987.  Dar încăpățânarea erorii se dovedește a fi mai tenace decât vigilența filologilor,  expresia aceasta cu bucluc fiind reprezentată somptuos în numeroase texte și discursuri date publicității în cele câteva luni trecute ale anului 2018!

Expresia  "a induce în eroare" este una fixă probabil pentru că a fost preluată din limba franceză – "induire en erreur", la fel cum a fost calchiată şi în limba rusă – "вводить в заблуждение" sau wprowadzić w błąd (buont) în polonă, заводити в помилку în ucraineană şi aşa mai departe.

Deci, una e ducerea şi alta inducerea. Să fim atenţi la formulări şi să ne auzim de bine!