Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia "a pune macaroane pe urechi", destul de populară nu doar în registrul familiar din Republica Moldova, ci şi în presă şi la tribune destul de îanlte şi oficiale. Căutarea pe Google atestă vreo 1700 de prezenţe ale acesteia în contexte de tot felul.

Expresia însă lipseşte cu desăvârşire în toate dicţionarele de limbă română din simplul motiv că e o calchiere pe de o parte aproximativă şi pe de alta ad-litteram a expresiei ruseşti "вешать лапшу на уши" care înseamnă a minţi, a induce în mod intenţionat în eroare, a distrage cu vorba de la esenţa chestiunii.

Îmi veţi reproşa că e cam paradoxal ca o traducere să fie în acelaşi timp, şi aproximativă, şi literală. Explic situaţia. Traducerea este aproximativă, pentru că cea literală ar suna "a agăţa tăiţei sau tocmagi de urechi". Deci, nu a pune, ci a agăţa, şi nu macaroane, ci tăiţei.  Pentru că lapşa asta înseamnă – tăiţei sau tocmagi. Dar chiar dacă admitem că traducerea literală a pastei făinoase e corectă, ea nu are nici în clin, nici în mânecă cu sensul expresiei. Deoarece în argoul puşcăriaşilor ruşi lapşa înseamnă  sfoară, sârmă,  fâşie îngustă de pânză şi orice alt lucru de această formă cu care poate fi legat ceva. Iar a agăţa sfoara de urechi înseamnă a-l induce în eroare pe cineva care  ascultă pe ascuns pentru a te denunţa copoilor. E ca şi cum i-ai lega urechile ciulite cu nişte minciuni deliberate. 

Un alt sens al cuvântului lapşa în lexicul interlop este cel de dosar penal. Adică a agăţa tăiţeii de urechi înseamnă a fabrica un dosar penal.  

Chiar şi în mediul filologic rusesc aceste etimologii sunt prezumptive, dar este cert că produsul culinar preparat din făină nu era nici o treabă cu inducerea în eroare şi minciuna premeditată.  Şi dacă vrem cu tot dinadinsul să păstrăm izul gastronomic al expresiei şi în echivalentul ei românesc, o putem face foarte simplu: traducând prin expresia românească "A turna gogoşi" sau "A turna sau a înşira la gogoşi", care înseamnă, la fel, a spune un neadevăr, a minţi.  Asta dacă nu vă place expresia "A turna verzi şi uscate". Cu atât mai mult cu cât „a turna gogoşi” face parte din patrimoniul lexical al argoului românesc. Adică, traducem o expresie argotică prin alta.

N-am dat de investigaţii etimologice privind originea expresiilor care utilizează gogoşile în acest sens. Dar dat fiind că a turna, înşira sau vinde gogoşi e sinonimică cu "a spune braşoave", vom încerca să le dibuim asemănările originare. A spune braşoave înseamnă a minţi la fel cum minţeau negustorii braşoveni lăudându-şi mărfurile.  Dar tot braşoave se numeau nişte gogoşi, un fel de covrigi cu sare din oraşul cu negustorii nedreptăţiţi de frazeologie, deoarece nu prea cred că negustorii din alte urbi sunt mai oneşti şi mai realişti când îşi prezintă sortimentele…   

Aşa că ar fi de spus că turnatul gogoşilor ar însemna lăudarea exagerată a unor lucruri simple ca gogoaşa. 

E doar o presupunere. Cert este că nu e patriotic să pui macaroane pe urechi. Altă vorbă e să torni gogoşi şi să spui braşoave.