Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Dat fiind că suntem în preajma deschiderii stagiunii petrecerilor la iarbă verde, ne vom aminti că frigăruile sunt un element fundamental sine qua non al tuturor sărbătorilor noastre, de la ziua independenței de noi înșine până la ziua eliberării de orice.

Recapitulând numeroasele relatări post-festive de odinioară pe rețelele de socializare am dedus o tendință ciudată de masculinizare gramaticală a frigăruii. Autorii acestora îndeamnă "să organizăm UN frigărui" sau raportează triumfal că au participat la UN frigărui pe cinste.   

Dicționarele insistă că frigăruia este de genul feminin. Este anume ea: carnea tăiată în bucăți mici și friptă în frigare. La rândul ei,  frigarea este o vergea în care se înfige carnea pentru a o frige de-asupra jăraticului.

De unde a apărut genul masculin în relatările gastronomice?

Probabil, din faptul că de obicei moldoveanul spunea, și destul de mulți o mai spun și acum,  că merge sau a fost la UN șașlâc. Înlocuind din motive patriotice șașlâcul considerat rusesc cu frigăruia neaoșă, vorbitorul nostru a masculinizat-o gramatical pentru că șașlâcul e de genul masculin. Și zice un frigărui, la fel cum zice un tui, un cui sau un gurgui.  Pe când frigăruia e ruda gramaticală a gutuii – o gutuie, mai multe gutui, dar nu există, din păcate, un pom de frigărui care să rodească frigărui.   

În plus, autohtonizarea șașlâcului nu era necesară. Acest termen culinar a ajuns la noi prin filieră rusă, dar e de origine tătărească și a fost adoptat și de limba română și atestat ca atare în dicționare.  El figurează, cu ortografieri diferite, și în limbile de largă circulație internațională – engleză, franceză, germană.

În română șașlâcul e prezentat ca frigăruie de berbec sau de miel; prin extensie,  orice fel de frigăruie. Deci, putem spune fără frica de a greși  – mergem la un șașlâc. 

Iar dacă totuși suntem atașați patriotic de sonoritatea romanică a frigăruii, să-i zicem O frigăruie și nu UN frigărui.  Dar dat fiind că frigăruia, ca și berea, e un fel de pluralia tantum a consumului, nu vom greși în fața preciziei dacă vom zice că mergem la NIȘTE FRIGĂRUI.

În fine, dacă vrem să fim în trendul mondial, putem spune că mergem la un frigăruing și astfel, moldoveanul modern, fiind întrebat curat românește ce-a făcut în week-end, va răspunde la fel de modern că a fost tare cool - shoping, frigăruing și cherchelinging…

Pe această notă festivă, să ne auzim de bine!