Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Toată lumea ştie ce este termosul, inclusiv dicţionarul explicativ. Este un vas în care un lichid îşi păstrează temperatura constantă. Ce-i drept, protagonistul unui banc a citit această definiţie, a pus într-un termos şi ceai, şi îngheţată şi era uimit apoi că aceste substanţe nu şi-au păstrat temperatura iniţială.  

Este destul de curioasă atât povestea apariţiei obiectului ca atare, cât şi cea a apariţiei denumirii lui. În anul 1903 producătorul berlinez de articole de sticlărie Reinhold Burger a perfecţionat vasul Dewar, o invenţie din anul 1892 a savantului scoţian James Dewar. Vasul scoţianului era un pahar de laborator întrebuinţat strict în scopuri ştiinţifice. Burger l-a adaptat la utilizarea comodă în viaţa de zi cu zi. I-a adăugat corpul metalic, dopul şi capacul cu funcţie de pahar. După ce Burger a primit brevetul de invenţie, a fost anunţat un concurs pentru denumirea mărcii comerciale a acesteia. A câştigat un locuitor al oraşului Munchen care a propus denumirea termos, derivată din cuvântul grecesc terme, care înseamnă fierbinte. Burger a fondat firma Termos SRL şi din 1904 a început comercializarea produsului.

Spre deosebire de neamţul Burger, scoţianul Dewar nu-şi brevetase invenţia, deoarece considera că vasul său nu va avea parte de succes comercial. Când a observat că termosurile se vând ca pâinea caldă, a apelat la justiţie, solicitând ca Burger să-i compenseze daunele. Instanţa însă nu i-a făcut dreptate: n-ai brevet, n-ai parale, oricât de inventator ai fi! Burger a perseverat și în anul 1907 a obținut și brevetul american pentru ”Vasul cu pereți dubli și vid între ele”. În brevet Reinhold Burger figura ca inventatorul termosului, iar la James Dewar nu se făcea nici barem o trimitere.

Succesorul de drept al acestui brevet a devenit firma American Thermos Bottle Company, iar dreptul de a produce termosuri le-a fost vândut companiei canadiene Canadian Thermos Bottle Co  și britanicei Thermos Limited.

Actualmente termenul brevetului a expirat. Dreptul de utilizare a mărcii comerciale Thermos pe care un neamţ i-a suflat-o unui scoţian este deţinut acum ghiciţi de cine? Corect, de compania chineză Тhermos SRL care confecţionează vasele respective cu acest brand.  China își reconfirmă și în acest domeniu titlul metaforic de atelier mondial. Dar cu toate că în mai multe țări cuvântul ”termos” este marcă înregistrată,  în restul lumii  marca a fost lexicalizată, adică a intrat în vocabular în calitate de substantiv comun.   

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea unei vorbe așa.

Să ne auzim de bine!