Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Lingviştii afirmă că adjectivul "salutabil", destul de popular la Chişinău, de fapt nu există în limba română. Ia să vedem ce-i cu vorbuliţa aceasta şi de unde s-a luat ea pe capul nostru?

În mod normal, când vrem să verificăm corectitudinea exprimării, apelăm la dicţionare. E atestat cuvântul sau nu, îi atribuim sensul corect sau unul aberant?

Există, însă, şi cazuri, în care dicţionarele se arată rămase în urma progresului lingvistic sau manifestă un conservatorism inexplicabil în raport cu dezvoltarea firească a limbii.

Bunăoară, multă lume apreciază unele lucruri sau întâmplări drept salutabile. Adică, acestea merită să fie şi sunt salutate, acceptate cu entuziasm. Pentru că verbul de la care e derivat, "a saluta", în afară de sensul pe care-l cunoaştem cu toţii, mai înseamnă, la figurat, a primi, a accepta ceva cu entuziasm, înflăcărare, bucurie şi alte sentimente şi efuziuni pozitive.

Mecanismul de compunere a cuvintelor dispune şi de schema a accepta – acceptabil, a agrea – agreabil, a lăuda – lăudabil etc. Însă  dicţionarele nu atestă cuvântul "salutabil" care se formează conform aceleiaşi scheme. Dicţionarul recomandă cu aplomb academic doar forma "salutar". Dar  "salutar" înseamnă cu totul altceva decât ar face-o un adjectiv derivat din verbul "a saluta".

Salutar nu înseamnă ceva ce merită salutat sau acceptat cu dragă inimă, ci în primul rând folositor sănătăţii, vieţii sau salvator. Mai extins, înseamnă şi "potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare, binevenit". Acest ultim sens ar putea fi considerat mai aproape de noțiunea de ”ceva ce merită salutat”.  

Pe de altă parte, și verbul "a saluta", şi substantivul "salutare", şi adjectivul "salutar" provin din cuvântul latin "salus" sau "salutis", care înseamnă "sănătate". Adică, a saluta înseamnă a dori sănătate. De altfel, urarea de sănătate ca formulă de rămas bun mai e în uz pe la noi şi acum.

Probabil că uzului curent îi revine misiunea de a de a decide dacă cuvântul "salutabil" este salutar sau nu în vocabularul nostru… Chiar şi unii lingvişti îl consider un cuvânt potenţial, adică un neologism la nivel de vorbire, pe care limba încă nu l-a "încetăţenit".

Şi până când vor ajunge la bună înţelegere vorbirea şi lexicografia, să ne auzim de bine!