Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă. 

Dicționarele definesc nostalgia ca tristețe, melancolie provocată de dorința de a regăsi, de a revedea ceva iubit, de a retrăi momente din trecut. 

E un cuvânt inventat în anul 1688 de alsacianul de 19 ani Johannes Hofer, student medicinist la Universitatea din Basel. În teza sa de doctorat el a analizat boala soldaţilor elveţieni aflaţi departe de munţii lor, a combinat cuvintele greceşti nostos ("întoarcere") şi algos ("durere"). În anul 1835 termenul a fost inclus în Dicționarul Academiei Franceze. 

Are sinonime în diferite limbi: mal du pays – dor de țară în franceză, Heimweh – dor de casă în germană și la fel Homesikness în engleză, și el mal de corazón – durere de inimă în spaniolă.

Nostalgia este și dorul de timpurile trecute, adică senzația că nimic nu mai e cum era mai înainte – nici iarba la fel de verde, nici cerul la fel de albastru, nici apa la fel de udă.  

Adjectivul derivat și substantivat "nostalgic" indică persoanele care regretă o anumită epocă. 

Unele dicționare descriu nostalgicul de pe la noi ca om retrograd, încremenit în trecutul comunist. În acest sens, în Germania termenul nostalgie a generat, prin calambur, neologismul ”ostalgie”, adică nostalgie pentru fosta Germanie de Est,  Republica Democrată Germană. Este reprezentată artistic în filmul "Good Bye, Lenin!", lansat în anul 2003 și recunoscut drept cel mai bun film german și european al anuluirespectiv.

Nostalgia a fost evocată cinematografic şi în filmul omonim al lui Andrei Tarkovski, prima peliculă realizată  în anul 1983 de regizorul rus după emigrarea sa din Uniunea Sovietică.

Nu mai puțin celebru e șlagărul "Nostalgia Canaglia", cu care în anul 1987 duetul pe atunci familial Al Bano Romina Power a cucerit locul trei la celebrul festival al cântecului italian de la San-Remo. "Nostalgia, canalia de nostalgie, care te cuprinde tocmai când nu o vrei și descoperi că ai o inimă de paie și un incendiu pe care nu-l stingi niciodată". 

Apropo, și prenumele lui Albano Carisi e un rod al nostalgiei  - el s-a născut în timpul celui de-al doilea război mondial și mama sa i-a pus acest nume pentru că tatăl său se afla pe front în Albania. În fine, din anul 1978 în Uruguay, la 24 august e sărbătorită Noche de la Nostalgia, noaptea nostalgiei, în ajunul Zilei Independenței; cu dansuri pe muzică retro din anii 60, 70, 80 și 90. Mai pe scurt, nebănuite sunt căile, manifestările și efectele nostalgiei!

Pe această notă de ușoară incertitudine, să ne auzim de bine!