Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre originea şi semnificaţia cuvântului “Bobotează”.

Sărbătoarea Botezul Domnului numită în popor Boboteaza, care se prăznuieşte în cultul ortodox şi în cel romano-catolic, urmată de Soborul Sfântului Proroc  Ioan Botezătorul, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Botezul Domnului reiterează, în fiecare an, momentul în care, cu peste două mii de ani în urmă, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a coborât la apele Iordanului şi a primit botezul din mâinile Sfântului Ioan Botezătorul.   Pelerinii care participă la ceremonia care are loc în Israel, pe malul râului Iordan, pe data de 19 ianuarie, mărturisesc faptul că, în această zi, după ce Patriarhul Ierusalimului aruncă trei cruci în apă, râul începe “să fiarbă” și îşi întoarce cursul, dinspre Marea Moartă spre Marea Galileii,  pentru scurt timp, pe o distanţă de aproximativ 100 de metri, semn al puterii Mântuitorului de a întoarce lumea de la moarte la viaţă. Nicio explicaţie ştiinţifică nu a fost găsită, până astăzi, pentru acest fapt.

Boboteaza este denumirea populară a sărbătorii. Originea acestui cuvânt are legătură, desigur, cu verbul a boteza, dar explicaţiile  referitoare la particula bo- de la începutul cuvântului sunt diferite.   În Dicţionarul explicativ al limbii române se arată că, probabil, Boboteaza a rezultat din combinația verbală apă + botează, în care cu timpul în pronunţie a dispărut vocala iniţială a, din substantivul apă, rezultând Paboteaza, apoi Poboteaza și, în fine, Boboteaza.

În dicţionarele mai vechi, Boboteaza este considerat un împrumut din limba slavonă în care sărbătoarea se numește Bogojavlenije/Bogoiavlenie, adică înfățișarea Domnului – явление Бога. Se numește astfel pentru că în timpul Botezului Domnului s-a arătat sau s-a înfățișat Preasfânta Treime Divină:  Dumnezeu tatăl a cuvântat din cer despre Fiu, Dumnezeu fiul a primit botezul de la Io, iar Sfântul Duh a pogorât pe Fiu în chipul unui porumbel. În unele regiuni ale României, bunăoară  Banat, Haţeg, Maramureş se mai păstrează, în pronunţia populară, forma Bogboteaza.

Sărbătoarea de Bobotează cuprinde și, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.

Un alt obicei nostim și feminist avant-la-lettre era iordănitul femeilor. Pe vremuri, în satele din nordul României, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva unde aduceau mâncare şi băutură. După ce luau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi îi luau pe sus pe bărbaţii care apăreau întâmplător pe drum, îi duceau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă.

De altfel, pentru reprezentantele sexului frumos – a nu se confunda cu sexul slab! –  sărbătoarea Bobotezei e plină de consecințe considerate plăcute.  Conform tradiției populare fetele mari care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure ca se vor mărita în același an. Și se mai spune ca, în noaptea de Bobotează, fetele mari își visează ursitul.

Deci, stimate domnișoare, fiți atenți pe cine visați și… nu vă fie frică să alunecați!