Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul ”garsonieră” care nu prea era folosit pe timpuri în Republica Moldova, deși avea ce desemna și la noi. Acum şi-a câştigat teren şi în spaţiul nostru de comunicare,  mai ales în cel publicitare. 

Conform definiției din dicționarul explicativ al limbii române, o garsonieră este un apartament aflat într-o clădire mare, compus, de obicei, dintr-o singură cameră și baie. Multe dintre garsonierele moderne sunt dotate și cu bucătărie. Și România este plină de apartamente cu o singură cameră,  considerate o moștenire a perioadei socialiste.

Termenul de ”garsonieră” provine din franțuzescul „garçonnière” și este un derivat de la ”garçon” care înseamnă ”băiat” la care s-a adăugat sufixul ”ière”.  Este pentru că garsoniera era percepută în Franța anilor 1800 ca fiind o mică locuință a bărbatului celibatar care avea tot felul de întâlniri amoroase în acest mic apartament. Cu timpul, termenul a fost preluat și de fete sau chiar de familii care locuiesc într-o cameră. Garsoniera a devenit locuința cu o cameră

Soluția arhitectonică a locuinței cu spațiul absolut lipsit de pereți interiori a devenit populară în America și Europa mai ales în mediul tinerilor creatori de la începutul secolului al XX-lea. Termenul ”garsonieră” a devenit popular desemnând o locuință de holtei și actul de separare de părinți a fiilor de sine stătători, dar încă necăsătoriți.

Substantivul ”garsonieră” a fost preluat și în alte limbi – bunăoară  germana, bulgara, ceha, slovena.  În limba   slovacă a intrat în forma ”garzonka”, iar în polonă – în varianta probabil calchiată "kawalerka", deoarece în limba poloneză, ca și în registrul popular al limbii române,  cavaler înseamnă și tânăr, flăcău, holtei.

În limba  franceză încă din Evul mediu exista adjectivul garconniere care însemna mai întâi „femeie publică”, apoi în secolul al 17-lea o femeie căreia îi plăcea să frecventeze băieţi,   iar în secolul al 19-lea – o femeie băieţoasă, cu forme care o aseamănă cu un băiat.  Substantivul cu sensul de apartament de bărbat holtei  a apărut abia în secolul al 19-lea şi poate fi întâlnit şi în romanele lui Onore de Balzac.

De altfel,  cuvântul francez ”garcon”, adică ”băiat” a circulat mult timp în limba română ortografiat româneşte ”garson” ca sinonim al cuvintelor ”chelner” şi ”ospătar”. Barbarismul apare literatură în opera lui Nicolae Filimon.  Acest sens particular apare în limba franceză în prima jumătate a secolului al 19-lea şi este utilizat în notele de călătorie ale lui Alexandre Dumas. De altfel, în franceza veche ”garcun” însemna servitor, paj.

Cuvântul ”garcon” a pătruns cu sensul de chelner  şi în multe alte limbi, începând cu engleza şi terminând cu rusa.

De fapt, şi în limba română câteva dintre numeroasele sensuri ale cuvântului ”băiat” sunt: tânăr lucrător angajat la un patron, servitor, slugă.  Iar băiat de prăvălie este ucenicul într-un magazin şi băiatul de casă – valet, dar nu în sensul de carte de joc, ci în cel de lacheu sau… fecior. Fecior, care e tot un fel de băiat însemna şi servitor la casele boiereşti.  În această învolburare de sinonime parţiale  îşi poate găsi loc şi expresia ”Hei, băiatu!” cu care unii clienţi de-ai restaurantelor i se adresează chelnerului.