Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă. Bunăoară, despre kilometrul zero.

Kilometrul zero sau punctul  zero este în multe țări un anumit loc (adesea situat în capitală) din care sunt calculate în mod tradițional distanțele rutiere. Există un concept similar și pentru unele orașe secundare, doar pentru drumurile care nu trec prin capitală. Din motive istorice, punctul zero este de multe ori oficiul poștal din centrul orașului. Este, apropo, și cazul Chișinăului.

Cel mai cunoscut marcaj de acest fel, care a supraviețuit din antichitate, este Miliarium Aureum( adică "piatra de hotar de aur"), o coloană de marmură acoperită cu bronz aurit ridicată lângă templul lui Saturn, într-o extremitate a Forumului roman din Roma antică, considerat a fi la originea maximei "toate drumurile duc la Roma".

La Paris kilometrul zero, point zero, se află în curtea catedralei Notre Dame.

La Chișinău, la intesecția dintre strada Vlaicu Pârcalab cu Bulevardul Stefan cel Mare și Sfânt, în fața poștei centrale.

Centrul Bucureştiului se află în vecinătatea bisericii Sfîntul Gheorghe Nou, fiind marcat de un monument din 1938.

Uneori ziariștii utilizează acest termen în sens figurat, metaforic,  kilometrul zero fiind  în  contexte non-geografice ca un fel de reper revoluționar, după care începe o viață nouă pentru un om, o societate, o țară sau chiar toată lumea.

În anul 1990, manifestanţii din Piaţa Universităţii  din București au decretat spaţiul respectiv "zonă liberă de neocomunism", marcată de "kilometrul zero" al libertăţii, al democraţie. În fața Teatrului Național a fost instalată și o bornă ca ipostază vizuală a acestei metafore. Cu timpul însă libertatea și democrația au cam luat-o razna și semnificaţia metaforei pare să se fi pierdut pentru mulţi bucureșteni.

Dar chiar și kilometrii zero recunoscuți ca atare sunt fixați convențional, nu chiar în centrele geografice stabilite în urma unor minuțioase măsurători topografice. De regulă, există zone considerate centrale, dar uneori dezvoltarea urbanistică le schimbă semnificațiile. Există și formule folclorice ce desemnează centrul urbei: inima târgului sau buricul târgului. Expresia cu buricul s-ar putea să fi fost moștenită de la romani care avea un umbilicus urbis Romae.

Acum, când ştim de unde pornim şi unde duc toate drumurile, să ne auzim de bine!