DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Care este sensul corect al cuvântului GEN
Embed:
Să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Bunăoară, despre cuvântul ”gen” care, sub influența limbii engleze, este utilizat în limba română cu un sens diferit de cel consacrat. Dicționarele încă nu au consemnat mutația de sens influențată de englezescul ”gender”. În glosarele noastre cuvântul ”gen” are mai multe sensuri în mai multe domenii. În biologie este o categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. Mai extins, este sinonim cu cuvintele tip, soi, fel. În literatură este fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare: genul epic, genul liric, genul dramatic, genul oratoric. În gramatică este o categorie bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin.
În limba engleză, cuvântul gender este un vechi împrumut din franceză - genre, gendre - de origine latină: din genus, generis) şi are, în afara sensului gramatical, şi semnificaţia de "sex", înţeles în primul rînd din perspectivă socială, culturală, comportamentală. În română, ”gen” e un împrumut cult din latină, dar cu sensuri preluate mai ales din limba franceză. Nu a fost de la bun început un termen gramatical. În cele mai vechi gramatici româneşti, este folosit pentru acest sens termenul „neam”: la Heliade Rădulescu, în 1828 - "Aceste despărţiri le numim neamuri, şi aşa substantivul mai are încă şi trei neamuri: bărbătesc, femeesc şi neutru".
După cum remarcă lingvista Rodica Zafiu, actualmente cuvântul ”gen” circulă în limba română cu noul sens, ca termen de specialitate în studiile feministe, dar pătrunde uşor şi în conversaţia cultă curentă. Se fac studii de gen - disciplină numită în engleză Gender Studies, la fel termenul „gen” figurează în programe de masterat, centre de cercetare etc. Acestea se ocupă de problematica de gen, identităţi de gen, politici de gen, echitatea de gen, egalitatea de gen, combaterea discriminării de gen etc. E clar că termenul s-a impus ca atare venind din limbajul ştiinţific internaţional. Deci, prin prisma ideologiei feministe în vogă pe tot mapamondul, e preferat cuvântul „gen” pentru a evita conotaţiile fiziologice ale cuvântului ”sex”.
Mai puţin normală este în opinia Rodicăi Zafiu, tendinţa de a introduce termenul „gen” în contexte practice, administrative, mai exact în formularele care cer date personale: "numele .... prenumele .... genul .... data naşterii ....". În cazurile de acest fel rigorile feminismului nu prea ar avea ce căuta. E vorba, probabil, de simpla copiere, de traducerea grăbită a unor formulare redactate în engleză, în care se găsea deja gendre . S-ar putea să fie şi o tendinţă eufemistică pentru a evita confuzia cu alte sensuri şi conotaţii ale termenului „sex” care li se pare unora prea vulgar pentru textele oficiale. Este o fobie cam la fel de ridicolă ca şi cea de a evita cu orice preţ cacofoniile complicând textele în detrimentul sensului.
Sper că v-am convins că nu tot ce e sex e vulgar şi nu tot ce e gen e savant. Pe această notă optimistă, să ne auzim de bine.