Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia "Ţara lui Papură Vodă", expresie autohtonă, cu sens peiorativ care circulă de veacuri pe meleagurile noastre. Când vrea să-și exprime nemulțumirea față de ceva ce merge prost, vorbitorul românofon zice "parcă am fi în Ţara lui Papură Vodă".

Originea expresiei Ţara lui Papură Vodă se leagă de o scurtă domnie, din secolul al XVII-lea, în Moldova, a lui Stefaniţă Lupu, fiul lui Vasile Lupu.

La vîrsta de 12 ani Ştefăniţă a fost întemniţat în fortăreaţa de la Buciuleşti-Bistriţa, împreună cu mama şi sora sa Ruxandra, după ce logofătul Gheorghe Ştefan l-a detronat pe Vasile Lupu.

După câţiva ani de captivitate, Ştefăniţă a fost eliberat, iar Poarta Otomană l-a numit în 1659 voievod la insistenţele tatălui său, aflat, la vremea aceea, la Constantinopol. A intrat solemn în Moldova însoţit de tătari şi o mie de albanezi. Cronicile vremii precizează că, deşi era firav la trup din cauza îndelungatei detenţii, Ștefăniță avea mintea ageră.

Pe timpul domniei acestui "copil fără nici o experienţă", cum a fost numit Ştefăniţă Lupu, Moldova a trecut prin numeroase evenimente politice şi militare.

În anul 1660, în care Ştefăniţă Lupu era încă domnitor al Moldovei, o ciumă şi apoi o foamete cumplită, provocată de jafurile tătarilor şi de o mare invazie de lăcuste, au afectat țara. Foamea oamenilor din ţinut era atât de mare, încât aceştia, nemaiavând hrană, au ajuns să folosească coajă de copac şi papură măcinată în loc de pâine.

De aici i s-a tras tânărului domnitor porecla de Papură Vodă. Martor ocular al acestor evenimente, Miron Costin scria: "oamenii mânca(u)…papură uscată în loc de pâine…, și de pe acea foamete poreclea şi pre Ştefăniţă-Vodă, de-i dzicea Papură-Vodă".

Domnia lui Ştefăniţă s-a consolidat treptat, dar moartea tatălui său, în 1661, şi febra tifoidă i-au pus capăt. La sfârşitul lunii septembrie a anului 1661, Înalta Poartă a instalat în Moldova un alt domn, ре Eustratie Dabija.

Deşi, cronicarul Radu Popescu preciza în "Istoriile domnilor Ţării Româneşti" că Ştefăniţă Lupu mai era supranumit şi "Ştefan slăbănogul", "necoptu în vârsta sa", "dezmierdat şi inimos", "la mânie răpitoriu", tot "Papură Vodă" a rămas cea mai cunoscută poreclă a sa.

O altă versiune privind originea expresiei vine din perioada în care Imperiul Habsburgic stăpânea Oltenia. După plecarea austriecilor în țară s-a creat un vid de putere și se zice că un haiduc pe nume Neagu Papură a condus, la rugăminţile boierilor, o miliție populară care făcea ordine, vâna tâlhari la drumul mare.

După alte câteva luni, Neagu Papură a fost înlocuit de boieri şi el a luat din nou drumul codrului. De la acest Neagu Papură a rămas expresia "Ţara lui Papură Vodă".

Varianta moldovenească are în fața celei oltenești avantajul de a fi documentată de cronici. Oricum, expresia este pitorească și plastică și își merită locul în vocabularul și mentalul nostru colectiv.

Cu speranța că țara lui Papură-Vodă nu va reveni din istorie în actualitate, să ne auzim de bine.