Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară , despre cuvântul "karma" ajuns foarte la modă şi pe la noi odată cu pasiunea pentru practicile religioase orientale.  Când cineva pățește ceva,  zicem că așa îi este karma, iar când îi pică norocul cuiva unii zic că e pentru că are karma bună.

Dar ce este Karma, ce înseamnă termenul? 

Conform definiției oficiale, karma este un concept filosofic-religios,  conform căruia  nicio acțiune nu rămâne fără urmare. În hinduism, jainism, budism și alte religii orientale karma este o forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și determină, în ciclul de trans-migrare a sufletelor, calitatea vieții următoare. Orientalii consideră că orice acțiune poate avea urmări într-una din vieţile viitoare –  religiile lor presupun şi credinţa în metempsihoză, adică în reîncarnarea sufletelor.

În  limba sanscrită, vechea limbă a Indiei şi una dintre primele limbi indo-europene scrise,  "karma" înseamnă literalmente "acțiune”. Adică, conform acestei doctrine esențiale  a budismului și hinduismului,  fiecare acțiune, fiecare decizie fizică sau spirituală are o urmare obligatorie, pozitivă sau negativă. Spre deosebire de noţiunea de „păcat”  din religia creştină conceptul karmei nu se referă doar la faptele rele. Este mai degrabă sinonim cu fatalitatea, destinul sau legea firii.

 Iată cum  a rezumat în câteva cuvinte karma un faimos călugăr budist tibetan, Padmasambhava: "Dacă vrei să îți cunoști viața trecută, uite-te la condițiile vieții tale actuale. Dacă vrei sa afli cum va fi viaţa ta viitoare, uite-te la acțiunile tale din prezent".

Deși suntem departe de religiile orientalilor,   esența karmei este definită și de proverbele noastre neaoşe "Ce vei semăna aceea vei culege" și "Cum îți vei aşterne, așa vei dormi”. Utilizând noţiuni mai savante, am putea prezenta karma drept raportul dintre cauză și efect. 

În cheie umoristică, spunea cineva că s-a deschis un nou restaurant numit Karma care nu are meniu, pentru că fiecare client primește… ceea ce merită.

Şi dat fiind că am pomenit de “metempsihoza”, să dezghiocăm și acest termen. . Este un cuvânt de origine greacă – metempsihosis – care a pătruns, în limba română, prin intermediul limbii franceze şi denumeşte credinţa potrivit căreia sufletul, după moarte, parcurge un lung şir de reincarnări succesive, în oameni, plante şi animale, în vederea purificării. În Mahabharata, una dintre cele mai vechi epopei indiene,  metempsihoza este prezentată astfel: « Aşa cum un om îşi arunca hainele vechi, pentru a îmbrăca altele noi, la fel şi sufletul, abandonându-şi trupul uzat, călătoreşte în alte trupuri, noi ; un om cu multe păcate fizice va renaşte într-o formă vegetală, cel care a păcătuit cu cuvântul va lua trupul unei păsări sau al unui animal, iar cel care a păcătuit cu gândul se va reincarna în om, dar trăind în cele mai grele condiţii ».

Conceptul figurează în primul rând, în religiile orientale din India, dar a fost prezent şi în sistemele filozofice şi religioase ale antichităţii greceşti, precum orfismul,  învăţăturile lui Pythagora, Dialogurile lui Platon.   În epoca modernă, termenul metempsihoză apare în operele filozofice ale lui Schopenhauer, dar şi în literatură, în scrierile lui Mihail Eminescu, Edgar Allan Poe, Herman Melville, James Joyce,  Mircea Eliade, Liviu Rebreanuю