Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre gentlemeni.

În dicţionarele explicative româneşti cuvântul englezesc e preluat ca atare. GENTLEMAN-ul este un bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins.

În alte limbi romanice termenul se traduce – în italiană e gentiluomo, în franceză gentilhomme, în spaniolă gentilhombre, în protugheză gentil-homem).

Iniţial cuvântul desemna un bărbat de familie bună, de origine aristocrstică nobilă. Acest sens al cuvântului s-a constituit în Anglia din epoca victoriană. Cu timpul, el s-a schimbat, însemnând un bărbat cult, inteligent, îmbrăcat elegant, cu maniere alese și limbaj pe măsură.

O altă calitate a unui gentleman este că se ține de cuvânt. Un gentleman este suficient de bogat ca să dispună de timp liber pe care îl consacră activităților sale preferate. La fel, un gentleman se comportă respectuos și galant cu doamnele. Apropo, echivalentul feminin a gentlemanului este o lady.

În dicţionarul Webster gentlemanul este "un om care tratează pe celelalte persoane într-un mod plăcut şi politicos, având un discernământ foarte bun cu privire la ceea ce este corect".

Comportamentul gentlmenilor prin părţile noastre dă naştere la numeroase glume ce denotă dificultăţile de adaptare a gentileţei în mediul nostrum traditional. De exemplu, un gentleman ţine furculuţia în mâna stângă pentru că în mâna dreaptă el ţine pârjoala. Sau un gentleman deschide uşa în faţa unei lady atunci când lady vine de la piaţă cu două genţi pline şi grele în mâini.

Pe lângă cele etice şi protocolare, există şi nişte subtilităţi lingvistice legate de circulaţia cuvântului "gentleman" în limba română. Unele dicţionare ne recomandă să-l pronunţăm aşa cum se scrie, adică gentleman. Altele preferă pronunţia engleză – gentlmen. Cum e corect? Vorba ceea – voia boierului sau gentelmanului vorbitor de română.

Şi mai e o particularitate în ceea ce priveşte pluralul. Ca şi în cazul altor cuvinte venite din engleză, terminate cu "man" (bărbat), la singular arată și se spune la fel, dar la plural arată și se spune și ca în engleză ("-men"), și ca în română ("-i"): gentleman/gentlemeni, businessman/businessmeni, yesman/yesmeni.

Alte cuvinte terminate la origine, în engleză, tot cu "man" se scriu în română şi cum se aud: congresmen, recordmen, tenismen, și flexionează ca orice substantiv comun, ba chiar, pentru că așa e bine și frumos, ultimele două au și forme de feminin: congresmeni, recordmeni/recordmenă/recordmene, tenismeni/tenismenă/tenismene.

Cu speranţa că v-am ajutat să ajungeţi mai aproape de lumea bună, să ne auzim de bine!