Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre hackeri, un cuvânt englezesc care a pătruns de curând şi în dicţionarele româneşti care îl definesc astfel: Spărgător de rețele computerizate sau  Persoană care încearcă să obțină, în mod ilegal, controlul unui sistem de securitate, computer sau rețea, cu scopul de a avea acces la informații confidențiale sau avantaje materiale. Adică, un fel hoț al epocii moderne.

Ce-i drept, unii lingvişti menţionează că a fost preluat din limba engleză, dar s-au omis nenumărate alte sensuri, în special sensul de programator, care nu are nicio conotație negativă. De fapt, sensul negativ îi este atribuit acestui termen din cauza unei confuzii. 

Pentru că în engleză  "hacker" mai înseamnă și specialist excelent și creativ în informatică. Iar spărgătorul de programe, calculatoare și rețele se numea "cracker". Asemănarea dintre aceste cuvinte a creat confuzia, pe care mass-media, cu superficialitatea ei caracteristică,  a difuzat-o în toată lumea.

Și astfel se face că și în uzul curent această ambiguitate se păstrează -  chiar dacă cuvântul are conotaţie negativă, mulţi admiră activitatea şi măiestria celor care pot sparge toate parolele şi mecanismele de protecţie a informaţiei stocate în calculatoare.

Hackerismul e perceput în cheie romantică, legendară, ca o haiducie modernă, digitală. 

Deşi împrumutat recent, cuvântul a izbutit să-şi întemeieze deja o familie lexicală românească.  Pe lângă hackingul împrumutat şi el, avem hackerit, hackeriţe, hackuit, hackuire, a hackui.  

Verbul a hăckui s-a adaptat repede în lexicul românesc poate și pentru că e e omofon, adică sună cam la fel,  cu un verb mai vechi de-al nostru – "a hăcui" cu sensul de  "a tăia în bucăţi, a sfârteca, a ciopârţi".  Dar omofonia asta nu este deloc accidentală, deoarece verbul  a hăcui  a venit în limba română din cea germană, în care hacken înseamnă "a tăia mărunt, a toca".  

Substantivul german "Hacke" înseamnă și sapă, și târnăcop, și topor, adică instrumente de spargere, tăiere. Iar la rândul său verbul german "hacke" e legat prin origine comună, formă şi sens de verbul englezesc "to hack" care înseamnă … "a tăia în bucăți, a ciopârți", iar a ciopârți este sinonim cu… a hăcui. Verbul englezesc care a generat sensul figurat şi colocvial din informatică  are un corespondent înrudit în limba română.  Căci hacker înseamnă de fapt… hăcuitor!

Adică, împrumutul lexical englezesc din jargonul informatic este de fapt o revenire în limbaj, pe urmele vechiului verb ”a hăcui”,  în epoca post-industrială a digitalizării globale.

Nebănuite sunt căile etimologiei!

Sper că cele auzite v-au fost de folos și de amuzament și… să ne auzim de bine!