Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre ce facem atunci când trecem de la un canal la altul în timpul uitării la televizor.  Pe timpuri ne ridicam de pe canapea şi suceam roata. Se mai zice că pe atunci în familie rolul telecomenzii îi revenea mezinului.  Inventarea telecomenzii a contribuit la consolidarea modului de viaţă static în faţa micului ecran care între timp a devenit destul de mare.  Iar mezinilor le-a lăsat alte modalități de a-și etala utilitatea pentru cauza comună.

Iar telecomanda și  manipularea ei a adus în limbajul nostru și inovaţiile lexicale corespunzătoare. De pe la sfârșitul mileniului trecut limba română a împrumutat de la engleză verbul "a zapa", care între timp și-a ocupat locul și în dicționarele explicative. Verbul englezesc to zap, de origine imitativă, existase în limba engleză și înainte de apariția telemaniei. Însemna a se mișca rapid, cu efecte de lovire sau distrugere. Progresul i-a îmbogățit arsenalul semantic cu sensul de ”a trece brusc și rapid de la un canal TV la altul” care a și fost atestat în 1998 de noul Dicționar Oxford al limbii engleze.   Iar Dicţionarul de cuvinte recente din  1997  prezintă o întreagă suită de cuvinte din aceeaşi familie lexicală. Alături de verbul a zapa, apar şi substantivele zap, zapaj, zapare, zapping.

De altfel, și în alte limbi romanice,  franceza și italiana, figurează forma zapping.

Deci, termenul pare să fie internaționalizat de-a binelea.  Ce-i drept, în limba română zaparea se confruntă cu un concurent neologistic confecționat din materie primă autohtonă. Alături de zapare se folosește și butonarea, chiar dacă nu este un sinonim propriu-zis al zapării.

Și verbul "a butona" a apărut la hotarul dintre milenii. A fost format prin derivarea de la numele instrumentului: ca a trâmbița de la trâmbiță, a lopăta de la lopată etc. Deci, apăsarea butoanelor, inclusiv ale telecomenzii, este butonare. Vorbitorii se referă destul de des la butonarea telecomenzii. 
Unii lingviști au remarcat și o nuanță semantică specială atât a zapării, cât și a butonării. De exemplu, Rodica Zafiu semnalează că fixarea în limbă a acestei sfere lexicale e accentuată de faptul că actul mecanic - zapping-ul sau butonarea - se transformă adesea într-o manie, care nu se mai subordonează utilităţii practice de a găsi un anume program, ci devine o activitate în sine, un mod nerăbdător de a utiliza "simultan" toate canalele de televiziune.

Cu speranţa că v-am lămurit ce anume faceţi atunci când palma vi se îngemănează cu telecomanda televizorului, să ne auzim de bine!