Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul bizar şi nu prea lesne pronunţabil "Jemanfişism".  E un franțuzism familiar care înseamnă nepăsare, indiferență completă. Francezii l-au asamblat din componentele expresiei "Je m'en fiche", care e versiunea mai puţin vulgară a expresiei "je m'en fous", tradusă de obicei prin "nu-mi pasă" (de ceva) sau "mă doare în cot" (de ceva). 

De fapt, traducerea fidelă ar suna mai brutal –  ceva de genul "nu mă fecundează".  Adică e un "mă doare în alte anumite părţi ale anatomiei" pe care nu le numim din motive de decență. Prin urmare, cuvântul derivat -  "jemanfişism" -  s-ar putea traduce în cheie autohtonistă ca "mădoarencotism".  

Să vedem câteva exemple de funcţionare a cuvântului "jemanfişism" în texte şi contexte. Acum câţiva ani publicistul Ghenadie Nicu scria în  "Ziarul de Iaşi" că în unele împrejurări avem impresia că "democraţia nu-i decât un jemanfişism cu papion". Cam în aceeaşi ordine de concluzii, în ziarul "Adevărul" de acum doi ani, Dan Mihai scria despre "completul jemanfişism al aleşilor faţă de alegători".

În contexte mai lejere, în spaţiul artistic franţuzesc expresia de la baza jemanfişismului figurează într-o piesa intepretată de cântăreaţa de folk-punk Olivia Ruiz. Piesa intitulată "Je M'en Fiche" a fost lansată în anul 2013. Textul cântecului este la fel de teribilist ca şi titlul. Domnişoara îi cântă iubitului său că se gândeşte la pielea lui, la gâtul lui, la şoldurile lui care se leagănă, la genunchi – mai pe scurt, evocă o călătorie în doi pe o bicicletă.  Şi refrenul e cam aşa : "Mă doare-n cot că  tu îţi râzi de mine, eu te cred". În fine, afirmă categoric: "Mă doare-n cot de faptul că pe tine de doare în cot de mine, oamenii trişează pretutindeni, dar nu-mi pasă, eu rămân acolo unde sunt".

Din cele spuse deducem că jemanfişismul poate fi şi bun, şi rău, şi pozitiv, şi negativ, în funcţie de situaţie şi circumstanţe.  Esenţialul e că ştim ce înseamnă. Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să sper că ne vom auzi de bine!