DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Ce înseamnă și de unde provine numele "Vasile"
Embed:
Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Bunăoară, despre numele sfântului celebrat la începutul anului de biserica noastră ortodoxă, adică Vasile.
Numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creștină. Este un nume nobil care provine din cuvântul grecesc ”basileus”, ce însemană conducător, lider, bazileu. Latinii l-au redat prin Basilius. În timpul Imperiului Bizantin, ”bazileu” a fost numele purtat de împărați, iar cuvântul ”bazileu” are legătură cu ”bazilica”, adică ”biserică”. O bazilică era o clădire dedicată cultului, ridicată cu cheltuiala bazileului. Iniţial, "basilike" însemna edificiu public ridicat pe cheltuiala imperială, loc de adunare, de judecată sau bursă comercială. Ulterior, fiind foarte bine conservate, aceste edificii au devenit lăcaşuri de închinăciune lui Dumnezeu.
Cuvântul ”biserică” provine din latinescul ”basilica”. Este interesant că grecii foloseau un alt cuvânt pentru ”casa domnului", și anume kyriakon, de la kyrios, ”domn, stapân". Acest termen a trecut, cu transformări fonetice, în limbile slave — în rusă țerkovi, în sârbă țrkva, în bulgară țârkva cu sensul ”biserică" și în cele germanice — în germană Kirche, în neerlandeză kerk, în engleză church.
Și mai înainte ”bazileu” era titlul purtat de regi în Grecia de pe vremea lui Homer, dar și titlul oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. La fel însemna conducător al unei entități politice barbare.
Deşi în apusul Europei Basilius are atestări foarte vechi, numele nu s-a bucurat de prea mare popularitate, astăzi fiind destul de puţin folosit. Totuşi, numele Vasile are corespondente în alte limbi - în italiană "Basilio", în franceză "Basile", în spaniolă "Basil".
Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini, considerat ”păzitor de duhuri rele“. A trăit în secolul al IV-lea, fiind dintr-o familie nobilă de creştini: bunicul său a murit ca martir, iar fratele său a fost Sfântul Grigorie de Nyssa.
În anul 370, Sfântul Vasile este ales episcop al Cezareii. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Cappadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Marea Mediterană, Marea Egee şi până la râul Eufrat.
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare este un punct de referinta pentru istoria creștinismului, un exemplu de bunătate şi dăruire. El şi-a împărţit averea săracilor, apoi s-a călugărit şi a întemeiat numeroase aşezăminte de binefacere pentru cei nevoiaşi: aziluri, spitale, cantine pentru săraci, şcoli. Dragostea sa faţă de semeni s-a concretizat mai ales în aşezământul filantropic, numit de credincioşi Vasiliada.
Acest aşezământ a fost construit la marginea Cezareei unde au fost adunaţi cei înfometaţi şi abandonaţi, spre a fi hrăniţi. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală îşi avea rezervată clădirea şi personalul necesar pentru îngrijire.
Sfântul Vasile a murit la doar 49 de ani, în anul 379, iar la înmormântarea sa a participat un număr mare de creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a popularităţii sale.
Bunăoară, despre numele sfântului celebrat la începutul anului de biserica noastră ortodoxă, adică Vasile.
Numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creștină. Este un nume nobil care provine din cuvântul grecesc ”basileus”, ce însemană conducător, lider, bazileu. Latinii l-au redat prin Basilius. În timpul Imperiului Bizantin, ”bazileu” a fost numele purtat de împărați, iar cuvântul ”bazileu” are legătură cu ”bazilica”, adică ”biserică”. O bazilică era o clădire dedicată cultului, ridicată cu cheltuiala bazileului. Iniţial, "basilike" însemna edificiu public ridicat pe cheltuiala imperială, loc de adunare, de judecată sau bursă comercială. Ulterior, fiind foarte bine conservate, aceste edificii au devenit lăcaşuri de închinăciune lui Dumnezeu.
Cuvântul ”biserică” provine din latinescul ”basilica”. Este interesant că grecii foloseau un alt cuvânt pentru ”casa domnului", și anume kyriakon, de la kyrios, ”domn, stapân". Acest termen a trecut, cu transformări fonetice, în limbile slave — în rusă țerkovi, în sârbă țrkva, în bulgară țârkva cu sensul ”biserică" și în cele germanice — în germană Kirche, în neerlandeză kerk, în engleză church.
Și mai înainte ”bazileu” era titlul purtat de regi în Grecia de pe vremea lui Homer, dar și titlul oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. La fel însemna conducător al unei entități politice barbare.
Deşi în apusul Europei Basilius are atestări foarte vechi, numele nu s-a bucurat de prea mare popularitate, astăzi fiind destul de puţin folosit. Totuşi, numele Vasile are corespondente în alte limbi - în italiană "Basilio", în franceză "Basile", în spaniolă "Basil".
Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini, considerat ”păzitor de duhuri rele“. A trăit în secolul al IV-lea, fiind dintr-o familie nobilă de creştini: bunicul său a murit ca martir, iar fratele său a fost Sfântul Grigorie de Nyssa.
În anul 370, Sfântul Vasile este ales episcop al Cezareii. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Cappadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Marea Mediterană, Marea Egee şi până la râul Eufrat.
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare este un punct de referinta pentru istoria creștinismului, un exemplu de bunătate şi dăruire. El şi-a împărţit averea săracilor, apoi s-a călugărit şi a întemeiat numeroase aşezăminte de binefacere pentru cei nevoiaşi: aziluri, spitale, cantine pentru săraci, şcoli. Dragostea sa faţă de semeni s-a concretizat mai ales în aşezământul filantropic, numit de credincioşi Vasiliada.
Acest aşezământ a fost construit la marginea Cezareei unde au fost adunaţi cei înfometaţi şi abandonaţi, spre a fi hrăniţi. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală îşi avea rezervată clădirea şi personalul necesar pentru îngrijire.
Sfântul Vasile a murit la doar 49 de ani, în anul 379, iar la înmormântarea sa a participat un număr mare de creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a popularităţii sale.