Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre verbul "a impune", ce pare să fi fost condamnat la întrebuinţare improprie pe plaiurile noastre. Eroarea  nu este chiar bătătoare la... urechi.  Norma lingvistică  şi uzul curent din aproape tot spaţiul românofon atestă expresia "a impune CUIVA să facă ceva" sau a impune CUIVA o opinie, o ţinută, o atitudine, un comportament etc.

Prin părţile noastre însă cazul dativ este substituit de cel acuzativ. Astfel, din toate părţile se aude "a impune PE cineva să facă ceva", "el a fost impus să procedeze astfel", "cutare m-a impus sărenunţ la ce-am vrut" etc. Este curios că această formă nefirească este agreată mai ales de inşi din aşa-zisa  lume bună, care se presupune că este instruită şi ştiutoare de carte. În mediul rural şi nepretenţios verbul "a impune" nu s-a ... impus nici în sensul recomandat de dicţionar, nici în cel deturnat de vorbitorii culţi (cu sau fără ghilimele).

Oamenii de la ţară zic, de obicei,  că i-a silit sau i-a pus cineva să facă ceva. Când vor să-i zică mai elevat, ca să simtă vecinii şi cumetrii ce înseamnă să ai copii învăţaţi în capitală, pot spune "i-a obligat" sau "i-a forţat".

Probabil că intelectualilor moldoveni din secolul trecut verbele a pune sau a constrânge le-au părut prea de neam prost și au decis să se exprime mai nețărănește. Și au considerat că verbul rusesc заставить s-ar traduce mai doct cu "a impune". Adică, întrucât cuvântul заставить e compus din prefixul за şi rădăcina ставить (a pune), la traducere a fost preferată o construcţie oarecum similară, cu prefixul "im" ataşat rădăcinii "pune".  Adică, din toate eforturile acestea internaţionale a rezultat o bizarerie lingvistică.

Există, totuși, cazuri de utilizare corectă a verbului a impune cu complement direct:  chiar cartea de debut l-a impus pe acest scriitor sau perseverența l-a impus în ochii șefilor.  Dar în acest caz a impune nu înseamnă a obliga sau a constrânge, ci a face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut.  Şi mai e şi un sens economic – a impune pe cineva înseamnă a-l supune unui impozit.  Acesta, chiar de presupune constrângerea, o presupune doar în sens profesional fiscal şi nu în cel gramatical!

Deci, a impune înseamnă multe şi de toate, numai nu a constrânge, obliga, sili.  Prin analogie, nu-l poți impune pe cineva la fel cum nu-l poți reproșa sau imputa și invers, îi impui ceva la fel cum îi reproșezi sau impuți ceva.   

Sper că am reuşit să vă impun formula corectă, şi nu să vă impun s-o folosiţi. Acestea fiind spuse, să ne auzim de bine!