Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă. Bunăoară despre ce se abate peste noi şi ce nu prea ar trebui să se abată.

În diferiţi ani diferite publicaţii tipărite şi digitale şi-au anunţat cititorii despre codul portocaliu care s-a abătut peste ţară, a făcut ravagii în ea sau cel puţin s-a făcut simţit. De ce sună năstrușnic aceste afirmații? Pentru că acum, grație numeroaselor buletine meteorologice transmise pe toate canalele, toată lumea știe ce este acest cod – este un semnal de avertisment transmis populației în legătură cu posibila înrăutățire a vremii de afară.

Există o scară convențională de patru coduri colorate – cel mai grav e cel roșu, al doilea în descreștere a pericolelor probabile e cel portocaliu, urmat în ordine de cel galben și cel verde. Deci, codul reprezintă un nivel de alertă în privința gravității unor fenomene naturale. Dar nu se identifică cu fenomenele respective.

Adică, scriind că codul portocaliu a făcut ravagii autorii știrilor alarmiste anume asta au făcut: au transformat avertismentul referitor la pericol în pericolul însuși. Or, codul ca atare nu face ravagii, ci doar previne că vreo furtună sau vreun viscol ar putea să le facă în viitorul apropiat. Nu codul se abate peste țară sau peste regiunile ei, ci stihia a cărei probabilitate e anunțată de acest cod.

Dicționarele explicative precizează sensul special al verbului "a abate" în cazurile în care e folosit cu referință la fenomenele naturii, calamități, nenorociri: a se produce în mod violent sau a veni, a cădea pe neașteptate cu furie și cu forță.

Adică, asupra oamenilor se pot abate nu doar furtunile, uraganele și viscolele, ci și loviturile sorții, războaiele, falimentele și alte întâmplări neplăcute general-umane sau personale. Dar și în acest sens condeierii digitali de azi își permit să extindă sensul și asupra fenomenelor și întâmplărilor benefice. Ei scriu despre minunile și avantajele care ar trebui să se abată asupra noastră odată cu integrarea europeană, dar întârzie să-și facă prezența în viața noastră.

Specificația dată de dicționar indică faptul că verbul "a se abate" nu se combină cu cuvinte în mod tradițional "pozitive", cum ar fi "miracol", "minune", "fericire", "bucurie" etc.

În textele poetice se mai întâlnesc și învecinări de acest fel, paradoxale. Este vorba de figura de stil numită oximoron care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili. În opera lui Eminescu durerea este dulce, în cea a lui Grigore Alexandrescu îmbunătățirile sunt rele.

Oximoronul are dreptul la prezență și în textele publicistice, dar în cazul în care tratează cu ironie sau sarcasm unele beneficii reale ca formă, dar cel puțin dubioase în fond. Când e, vorba lui Caragiale, curat murdar.

Cu speranța că v-am ajutat să distingeți oximoronul veritabil de eroarea pură, să ne auzim de bine!