Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre Moș Crăciun. Cine e şi de unde s-a luat acest moş, cel mai bun prieten al copiilor și totodată personajul cu cel mai mare impact de marketing la nivel mondial?

Originea lui Moș Crăciun diferă de la o nație la alta. Ba mai mult, acesta arată diferit, în funcție de regiunea din care vine. În tradițiile populare românești, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit - un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun.

Legenda personajului este despre un cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soția lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa) o primește într-ascuns și moșește pe Isus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipește la loc. Minunea îl convertește pe Crăciun la creștinism. De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui și joacă hora cu toate slugile sale. După joc îi face Fecioarei Maria daruri păstorești -lapte, caș, urdă, smântână) pentru ea și fiul ei”.

Etnologul Mircea Vulcănescu afirmă că Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nașterea sa și că este simbolul tipului creator. Sintagma „moș” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”.

În restul lumii, nostimul moş, a cărui vizită este aşteptată în noaptea de Crăciun era, la început, Sfântul Nicolae. Este fără îndoială unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai ortodoxiei. Mult mau târziu, devine protector al copiilor şi aducător de daruri, aşa cum se serbează şi la noi.

În ciuda faptului că, în secolul al XVI-lea, în Occident, Reforma i-a interzis sărbătorirea pretutindeni în Europa protestantă, olandezii i-au păstrat tradiţia ca aducător de daruri copiilor. În neerlandeză, se numeşte Sinter Klaas, de unde americanii i-au preluat numele: Santa Claus.

Într-un text de Crăciun, de Clement Clarke Moore, sfântul călătorea într-o sanie trasă de reni. În 1863, cotidianul „Harper’s Illustrated weekly” publică desenul lui Thomas Nast ce îl reprezintă pe Santa Claus și care va deveni celebru. Santa Claus apărea atunci în paginile cotidianului american îmbrăcat într-un costum roşu, ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele.

De atunci, timp de aproape 30 de ani, emigrantul german Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale.

Dar imaginea cea mai cunoscută a lui Santa Claus se răspândeşte abia în 1931. Este dintr-o ilustrație a lui Haddon Sundblom şi se datorează campaniei publicitare a firmei Coca-cola. Este şi motivul pentru care roşul şi albul sunt marcante în vestimentaţia acestuia, fiind culorile companiei.

În perioada socialistă ateistă de la noi aducătorul de daruri de bună-purtare s-a numit Moş Gerilă, numele fiind preluat din rusescul ”Ded Moroz”, adică ”Moș Ger”, dar cu adaptarea numelui după numele unui personaj al Poveștii lui Harap Alb de Ion Creangă.

După abolirea socialismului și ateismului de stat am revenit la Moș Crăciun. Și el revine la noi în fiecare iarnă.
Pe această notă lirică, să ne auzim de bine.