Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul "hipster", un neologism la noi, dar nu şi pretutindeni. Dicţionarul îl defineşte ca "persoană care admiră și adoptă ultimele tendințe în modă, tehnologie, stil etc., tendințe pe care le percepe ca fiind neconvenționale sau nonconformiste". 

Cuvântul a apărut odată cu dezvoltarea muzicii jazz în anii 1940. A fost utilizat în premieră  într-un ghid de jazz atașat la albumul 'Boogie Woogie In Blue' al pianistului şi vocalistului Harry Gibson. În acest text hipster înseamnă persoană căreia îi place jazzul. 

O definiţie mai savantă apare în eseul prozatorului Norman Mailer "Negrul Alb", publicat în anul 1957. Hipsterii lui Mailer sunt existenţialişti americani care se rup de societate pentru a trăi imperativele propriei esenţe.    

De atunci noţiunea a devenit foarte populară în Occident. Dar definiţia şi-a modificat nuanţele. Hipsterii de azi nu mai ascultă jazz, ci indie-rock. Resping societatea de consum prin stilul lor vestimentar. Poartă blugi strâmţi unisex, bascheţi old school, ochelari enormi şi caschete.  Frizurile sunt asimetrice, predomină buclele şi cârlionţii. 

Mai pe scurt, hipsterul e omul care se situează în opoziţie cu societatea de consum şi cu tot ce e împărtăşit de masele populare. Ce-i drept, la fel ca şi în cazul altor subculturi rebele, şi hipsterismul devine cu timpul tot mai răspândit şi mai popular şi astfel se îndepărtează de sensul său iniţial  contestatar şi nonconformist.  Originalitatea şi unicitatea lui eşuează în comercializare şi banalizare.  Pentru că industria modei este foarte dinamică şi flexibilă.  Ea preia imaginea rebelă, o produce în serie şi astfel o neutralizează prin banalizare.  

De aceea dicţionarul îi atribuie cuvântului hipster şi sensul de persoană superficială. Un fel de snob al zilelor noastre. Cineva zicea că hipsterul e unul care se îmbracă la fel ca un boschetar, dar are iphone şi bani de buzunar de la părinţi.

Sper că din toate cele spuse v-aţi dumerit cine sunt hispterii. Deci, cu simţul datoriei ipotetic împlinite, nu-mi rămâne decât să vă zic: să ne auzim de bine!