Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre felul în care declinăm unele împrumuturi lingvistice recente, nume proprii străine, abrevieri, sigle. Sau mai degrabă despre felul în care nu le declinăm.  Pentru în unele contexte în care acestea, utilizate la cazurile genitiv şi dativ, rămân invariabile.  De exemplu, reuniunea UE, liderii ETA, ofiţerii SIS operaţiune a CIA, fiind vorba de Uniunea Europeană, organizaţia separatiştilor basci din Spania, serviciul de informaţii şi securitate şi de direcţia centrală de informaţii a Statelor Unite ale Americii.  Deci, nu reuniunea ueei, liderii etei,  ofiţerii SIS-ului sau operaţiune a ciaei.

La fel este utilizat substantivul mass-media, care conform normelor gramaticale este definit ca neutru plural de unele dicţionare şi ca feminin de altele.  În consecinţă, unii spun şi scriu "mass-media actuale", "mass-media sunt", "reprezentanții mass-media", "campania mass-media", "contribuţia mass-media".  Justificarea lor este că acest anglicism este compus din elemente latine și are sens de plural, nu de singular.

Apropo, şi dicţionarele lasă loc pentru ambiguitate. De exemplu, Dicţionarul explicativ din anul 2009  are două sensuri pentru "mass-media": (1) ansamblul mijloacelor moderne de informare și (2) mijloace de comunicare în masă. Adică,  unul cu singular, "ansamblul", și celălalt cu plural, "mijloace". În schimb dicţionarul ortografic din 2005 prezintă substantivul colectiv "mass-media" ca feminin singular. Adică, se poate spune "mass-media actuală”, "mass-media este" și "reprezentanții mass-mediei".

Este folosit tot mai frecvent cuvântul  "media" în loc de "mass-media", o variantă scurtă şi admisă de filologi. "Media internaţională a reflectat pe larg evenimentul".  Dar este incorectă altă modificare a termenului: îmbinarea de cuvinte "mijloacele mass-media", care este un pleonasm.

Și în mesajele despre sport se manifestă această dualitate – găsim în texte și "antrenorul lui Dinamo", și "antrenorul Dinamo". În schimb în ce ne privește, față de mai multe texte în care figurează îmbinarea "reporterul Publika" și doar un singur caz cu "reporterul Publikăi".  În acest caz inflexibilitatea determinativului este justificată prin evitarea confuziei între brand și substantivul comun care îi seamănă.

Experiența cu siglele invariabile este mai veche, de pe vremea cu CC al PCUS și CC al PCM, preluată în epoca pluralismului de siglele puzderiei de partide ce activează pe eșichierul politic.
  
Nu există o regulă rigidă în această privință, cel puțin deocamdată, de aceea abrevierile mai dificile și unele cuvinte de origine străină ce sună mai deșuchiat în română rămân inflexibile la declinare. Și în acest caz uzul devansează dicționarul. Esențialul e să rămână fermă frontiera dintre uz și abuz.