Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul vaccin, devenit, foarte popular într-o lume amenințată mereu de maladii. Ce-i drept, fiind benefică în practica medicală, noţiunea de "vaccin" îi provoacă uneori probleme de sănătate limbii române uzuale.

Lumea vorbeşte şi scrie despre vaccină şi vaccine, deşi consultarea dicţionarului ar fi suficientă pentru a spulbera ezitările terminologice. Căci dicţionarul decretează ca singura formă corectă de singular cuvântul vaccin, iar de plural - vaccinuri. Acest substantiv de genul neutru, cu pluralul specific acestui gen, are trei sensuri 1. produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreţii microbiene, care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecţioase) sau curativ. 2.Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin.

De fapt, cuvântul "vaccină" este atestat de dicţionar. Şi are treabă cu vaccinul, numai că sub aspect istoric şi etimologic. Vaccina este o boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. Vaccină este variola vacilor, care produce o formă ușoară de boală la om, limitată la o erupție pustuloasă pe mâini. Anume încercarea de a o trata i-a sugerat medicului englez din secolul 18 Edward Jenner ideea de a aplica vaccinarea. El a preluat lichid din pustulele unei femei bolnave de variola vacilor şi îl aplică peste două incizii mici făcute în braţul unui băieţel de 8 ani. La locul inciziei s-a produs o pustulă asemănătoare celei din variolă, care s-a vindecat în scurt timp. Încurajat de acest rezultat, Jenner repetă experiența pe încă 8 copii, inclusiv fiul său, obținând același efect.

Jenner a denumit vaccin substanța folosită pentru transmiterea variolei vacilor, după denumirea în limba latină a acestei boli, vaccinia, derivat din vacca. El a denumit vaccinare procedeul utilizat pentru protejare împotriva variolei. Lumea medicală a acceptat, deşi nu chiar imediat, metoda lui.

În prima jumătate a secolului XIX vaccinarea rămâne o metodă empirică, cu aplicabilitate limitată la o singură boală variola. Abia în anul 1880, marele savant francez Louis Pasteur dovedește că se poate asigura protecție împotriva bolilor infecțioase prin injectarea unor microorganisme atenuate în corp.

În deceniul care a urmat Pasteur, împreună cu Emile Roux, reușește să prepare primul vaccin împotriva Antraxului şi primul vaccin împotriva rabiei, deschizând calea imunizării active fundamentate științific. În semn de omagiu față de Edward Jenner, Pasteur ca numele de vaccinare să fie extins la toate procedurile de protejare împotriva maladiilor prin inocularea unei substanțe externe.

Despre aspectele medicinale ale noţiunii veţi afla de la specialişti în cadrul altor emisiuni, iar mie nu-mi rămâne decât să vă urez sănătate, imunitate şi… să ne auzim de bine!