DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Cum exclamăm atunci când ne mirăm
Embed:
Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Bunăoară, despre ce exclamăm atunci când ne mirăm.
Acum un deceniu, scriitorul Aureliu Busuioc ironiza cu eleganţa-i caracteristică suferinţele milenare ale românilor de pretutindeni, lipsiţi de posibilitatea de a se mira, de a se ului, de a-şi manifesta entuziasmul sau dezaprobarea, de a-şi comunica plăcerea la vederea a ceva gingaş, sau a-şi striga ura în caz că ar fi cazul din cauza absenţei unei interjecţii, din care avem în vocabular zeci, dacă nu sute, dar nici una singură care să le înglobeze pe toate!
Dar suferinţele au durat până au venit americanii. Care, după cum accentuează Aureliu Busuioc, nu au venit cu mâna goală! Nu doar cu port-avioane sau rachete sol-aer, au venit cu egalul acestora ca forţă şi importanţă, au venit cu interjecţia ce ne lipsea de sens filologic, au venit cu UAU!... S-au dat în lături toate "vai"-urile, "of"-urile, "o-ho"-urile, "măi-măi"-urile, toate zecile de surogate de interjecţii, tot ce împiedica neamul românesc de pretutindeni să-şi manifeste plenar sentimentele şi trăirile, ca să permită UAU-lui să ocupe în limba noastră locul pustiu de atâtea secole.
Îl citez în continuare pe sarcasticul condeier: Iată-l, să zicem, pe tânărul cap de familie, care poate spune în sfârşit junei soţii: "Uau, Mi-ai născut un băiat!" Sau tot el, urlând îngrozit din prag: "Uau! Iar vine soacra!" Ori, să zicem, îl putem auzi pe Bulă, căruia i-a căzut o căldare cu var în cap: "Uau! Cred că sunt victima unui accident de muncă!"
În acest context, autorul tabletei deplânge soarta tragică a eschimoşilor care nu ni se pot alătura, întrucât toate interjecţiile şi alte cuvinte din limba lor sunt compuse numai din consoane. Ca să nu lase gerul să le intre în gură... Cum să strige ei "UAU"?... Aşa că îl lăsăm pe cronicarul Neculce să ofteze şi pentru ei: "Uau!Uau!Uau! Săracă ţară a Moldovei...
Deşi prozatorul remarcă ubicuitatea interjecţiei yankee, doar dicţionarul de argou îi consfinţeşte existenţa, cu precizarea că e din limbajul adolescenţilor. Dar avem și în DEX cuvântul UAU scris așa cum se aude, cu aceeași explicație și cu indicarea etimologiei englezești. De fapt, această interjecție ce exprimă orice emoție, dar de regulă pe cele pozitive, este un internaționalism adoptat din engleza americană de majoritatea limbilor lumii, în diferite transcripții.
Deși, după cum remarcă persiflant Busuioc, am proceda incorect dacă n-am recunoaşte că arhaicul nostru vocabular s-a îmbogăţit pe seama yankeilor şi cu alte unităţi filologice. Să luăm, de-o pildă vocabula anglo-saxă "live", atestată și de dicționarul explicativ. Ce aveam în locul ei până azi? Aveam "în direct", dar "live" e cu totul altă poveste! Iată-l, de-o vorbă, pe unchiul Vasea întors de la un summit la crâșmă, întrebându-şi consoarta mai legată de televizor: "Uau, Dochiţă, nu ştii, azi preşedintele o să peroreze live, ori cum?"