Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Un verb care ne cam dă de furcă cu utilizarea lui improprie este "a isprăvi" și mai ales la diateza reflexivă – "a se isprăvi". Domeniile preferate ale plasării acestui verb cu un sens pe care de fapt nu-l are sunt munca și volanul.

Adică se zice şi chiar se mai şi scrie din când în când că un ins nu s-a isprăvit cu sarcinile asumate, iar altul nu s-a isprăvit cu controlul volanului provocând astfel un accident rutier.

Dicţionarul ne oferă definiţia: a isprăvi sau a se isprăvi înseamnă "a duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata, a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui, a (se) înfăptui, a (se) realiza.

De aici e derivată locuțiunea adverbială PE ISPRĂVITE  care înseamnă - aproape de sfârșit, pe sfârșite.

La fel, "Am isprăvit!” echivalează cu „nu mai avem despre ce să stăm de vorbă pentru că ce-i făcut e bun făcut”. Cea mai sinistră frază fixă din această serie este "S-a isprăvit cu el", adică a decedat.

 Deci, atunci când spunem că o persoană s-a isprăvit cu sarcinile asumate, afirmăm că omul respectiv a murit concomitent cu sarcinile pe care le îndeplinea. E paradoxală afirmația că un șofer a decedat pentru că nu s-a isprăvit cu volanul, căci de fapt omul anume că s-a  isprăvit după ce a pierdut controlul volanului.

Confuzia e creată de traducerea improprie a verbului rusesc SPRAVITISEA - care înseamnă a face față, a reuși, a izbuti - cu românescul a se isprăvi care e foarte asemănător la citire și pronunțare cu verbul rusesc.  Cuvintele de acest gen se numesc prietenii falși ai traducătorului, deoarece induc în eroare prin asemănare.  

Deci, isprăvim o treabă, dar nu ne isprăvim cu ea, pentru că aceasta ar însemna că murim odată cu ea sau în procesul realizării ei.

Așa că, facem față sarcinilor, reușim să păstrăm controlul volanului și e de dorit să ne isprăvim doar prin preajma propriului centenar!

Ajuns pe această notă optimistă, nu-mi rămâne decât să vă urez şi să-mi urez: Să ne auzim de bine!