DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Cum pronunțăm corect numerele de la 11 la 20
Embed:
Să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Bunăoară, despre unele greşeli pe care le comitem la pronunţarea şi scrierea unor numerale. Una dintre ele este întâlnită doar în exprimarea orală şi mai ales dincolo de Prut, mai spre Dâmboviţa. Am putea spune că e treaba lor cu specificul lor regional, numai că eroarea respectivă îşi face loc şi în limbajul unor prezentatori, crainici şi reporteri de televiziune şi de aceea riscă să fie preluată de unii telespectatori care ar considera-o etalon, din moment o emite lumea bună de pe sticlă. Este vorba despre pronunţarea greşită a două numerale cardinale care, în mod normal, n-ar prea trebui să pună probleme. Şi totuşi, le pun.
E vorba de „şaptesprezece” şi „optsprezece”, pe care, nu se ştie de ce, multă lume le rosteşte „şaptisprezece” şi „optisprezece”. Deşi, s-ar putea să fie doar unele particularităţi regionale sau personale, care nu sunt condamnabile ca atare, ci doar maimuţărirea lor poate rata cu greu şansa de a fi ridicolă.
Numeralele dintre 10 şi douăzeci ne mai creează probleme fonetice şi grafice. De exemplu, cum este corect să rostim şi să scriem – paisprezece, paişpe sau paisprezece? Şaisprezece, şaişpe sau şaisprezece?
Aceste cuvinte sunt numerale cardinale compuse. Pentru numeralele de la 11 la 19, regula formării este: numeral cardinal simplu + prepoziţia “spre” + numeral cardinal simplu – un + spre + zece, doi/două + spre + zece, trei + spre + zece etc.
Totuși, pentru câteva dintre aceste numerale există reguli ortografice şi ortoepice ce constituie abateri de la regula generală şi care trebuie pur și simplu cunoscute și memorizate pentru a nu greşi. Astfel, se va scrie şi se va pronunţa corect : paisprezece (nu patrusprezece și nici paişpe – prima formă fiind dificil de pronunțat, iar a doua fiind una colocvială, neliterară. La fel și din aceleași motive, se va scrie și se va pronunța şaisprezece (nu şasesprezece și nici şaişpe). Formele ”patrusprezece” și ”șasesprezece” sunt considerate istorice, oarecum livrești – deși apar în scrierile unor autori de prestigiu precum Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, ele au fost înlocuite în uzul curent de formele mai scurte ”paisprezece” și ”șaisprezece” și atestate de dicționare ca forme corecte.
În limbajul colocvial circulă formele prescurtate, mai comode la pronunțare - unșpe, doișpe, treișpe, douășunu, treișdoi, patrușpatru și așa mai departe, până la nouășopt și nouășnouă în loc de nouăzeci și opt și nouăzeci și nouă. În literatura bună apar forme şi mai năstruşnice – la I.L.Caragiale în comedia ”O scrisoare pierdută” Tipătescu numără: ”Paispce…cinspce…”
Dicționarele însă nu recomandă formele astea scurte, deși uzului general puțin îi pasă de rigoarea lexicografilor. Căci dicționarele atestă substantivul ”unsprezece” care în jargonul sportiv înseamnă ”echipă de fotbal”. Curios că de această favoare lingvistică nu beneficiază cincisprezecele rugbistic, șaptele handbalistic sau cinciul baschetbalistic, dar astea sunt meandrele evoluției limbii…
Bunăoară, despre unele greşeli pe care le comitem la pronunţarea şi scrierea unor numerale. Una dintre ele este întâlnită doar în exprimarea orală şi mai ales dincolo de Prut, mai spre Dâmboviţa. Am putea spune că e treaba lor cu specificul lor regional, numai că eroarea respectivă îşi face loc şi în limbajul unor prezentatori, crainici şi reporteri de televiziune şi de aceea riscă să fie preluată de unii telespectatori care ar considera-o etalon, din moment o emite lumea bună de pe sticlă. Este vorba despre pronunţarea greşită a două numerale cardinale care, în mod normal, n-ar prea trebui să pună probleme. Şi totuşi, le pun.
E vorba de „şaptesprezece” şi „optsprezece”, pe care, nu se ştie de ce, multă lume le rosteşte „şaptisprezece” şi „optisprezece”. Deşi, s-ar putea să fie doar unele particularităţi regionale sau personale, care nu sunt condamnabile ca atare, ci doar maimuţărirea lor poate rata cu greu şansa de a fi ridicolă.
Numeralele dintre 10 şi douăzeci ne mai creează probleme fonetice şi grafice. De exemplu, cum este corect să rostim şi să scriem – paisprezece, paişpe sau paisprezece? Şaisprezece, şaişpe sau şaisprezece?
Aceste cuvinte sunt numerale cardinale compuse. Pentru numeralele de la 11 la 19, regula formării este: numeral cardinal simplu + prepoziţia “spre” + numeral cardinal simplu – un + spre + zece, doi/două + spre + zece, trei + spre + zece etc.
Totuși, pentru câteva dintre aceste numerale există reguli ortografice şi ortoepice ce constituie abateri de la regula generală şi care trebuie pur și simplu cunoscute și memorizate pentru a nu greşi. Astfel, se va scrie şi se va pronunţa corect : paisprezece (nu patrusprezece și nici paişpe – prima formă fiind dificil de pronunțat, iar a doua fiind una colocvială, neliterară. La fel și din aceleași motive, se va scrie și se va pronunța şaisprezece (nu şasesprezece și nici şaişpe). Formele ”patrusprezece” și ”șasesprezece” sunt considerate istorice, oarecum livrești – deși apar în scrierile unor autori de prestigiu precum Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, ele au fost înlocuite în uzul curent de formele mai scurte ”paisprezece” și ”șaisprezece” și atestate de dicționare ca forme corecte.
În limbajul colocvial circulă formele prescurtate, mai comode la pronunțare - unșpe, doișpe, treișpe, douășunu, treișdoi, patrușpatru și așa mai departe, până la nouășopt și nouășnouă în loc de nouăzeci și opt și nouăzeci și nouă. În literatura bună apar forme şi mai năstruşnice – la I.L.Caragiale în comedia ”O scrisoare pierdută” Tipătescu numără: ”Paispce…cinspce…”
Dicționarele însă nu recomandă formele astea scurte, deși uzului general puțin îi pasă de rigoarea lexicografilor. Căci dicționarele atestă substantivul ”unsprezece” care în jargonul sportiv înseamnă ”echipă de fotbal”. Curios că de această favoare lingvistică nu beneficiază cincisprezecele rugbistic, șaptele handbalistic sau cinciul baschetbalistic, dar astea sunt meandrele evoluției limbii…