Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre adverbele tam-nisam şi nitam-nisam, cu sonorităţi slave, dar încetăţenite în limba română şi prezente atât în uzul zilnic, cât şi în scrierile celor mai mari scriitori români – de la Alecsandri la Sadoveanu.

Adverbul sau mai degrabă locuţiunea adverbială se scrie prin cratimă și se referă la ceva ce apare pe neașteptate, pe nepusă masă şi într-un moment nepotrivit.  Originea este indicată ca bulgărească – în această limbă, ca şi în cea rusă, de altfel, nitam-nisam  înseamnă „nici aici, nici acolo”, sau „nici acolo, nici dincolo”, adică nicăieri.

 În dicționarele de până la 1940 definiția e mai laconică: dintr-o dată, din senin, fără motiv, fără multă vorbă, cu totul fără temei, iar paralelele din limbile slave sunt vreo câteva: tam-sam în polonă, sam-tam în cehă.

De exemplu, oaspetele a venit nitam-nisam tocmai când ne pregăteam de culcare. Sau: tipul era foarte obraznic și se lega de toți nitam-nisam.

Nu știu dacă etimologia este chiar bulgărească, după cum o indică dicționarele, căci în bulgară aici și acolo se zice tuk i tam. În schimb în limba rusă există vechea locuțiune adverbială i tam i seam care înseamnă și în mai multe locuri, și pretutindeni, și ba aici, ba acolo. De la ea rușii au derivat ni tam, ni seam – adică nici aici, nici acolo, adică nicăieri, precum și to tam to seam – ba aici, ba acolo.    

Dicţionarul explicativ al limbii ruse defineşte expresia „ni tam, ni seam” ca „în nici unul dintre locurile numite sau cunoscute”.

Cuvântul „seam” este un arhaism care înseamnă deopotrivă şi „aici”, şi „acolo”, şi este utilizat actualmente doar în expresiile pe care tocmai le-am citat.

Este destul de misterioasă transformarea semantică – în limbile slave se referă strict la amplasarea spaţială, în timp ce în limba română nitam-nisam şi variantele tam-nisam, netam-nesam şi altele vizează caracterul imprevizibil şi inexplicabil al unor evenimente, comportamente şi fenomene.

Cam în aceeaşi sferă semnatică se înscrie şi interjecţia „hodoronc-tronc” care la fel se scrie prin cratimă.  Cuvântul „hodoronc”, la fel ca şi cuvântul „tronc”, este o onomatopee care imită zgomotul produs de căderea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul pe un drum rău etc. La rândul ei perechea de cuvinte hodoronc-tronc este exclamată atunci când cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau când spune o vorbă deplasată.

Sub acest aspect, interjecţia hodoronc-tronc este sinonimă cu adverbul nitam-nisam şi înseamnă „pe nepusă masă, pe neașteptate, dintr-o dată, brusc”.

Ca, de exemplu, în această afirmaţie făcută în cadrul unui interviu de actorul Marcel Iureş: "Nu poți să judeci oamenii așa, hodoronc-tronc, înainte să apuci să-i cunoști!"

În fine, o îmbinare de cuvinte cam din aceeași familie este bob sositor, care se scrie fără cratimă și înseamnă, la propriu, la ghicitul cu bobii, un bob care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și este socotit că prevestește sosirea cuiva.  Sensul acesta s-a extins și asupra musafirului care sosește pe neașteptate.