Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul ”ciupercă”, dar nu sub aspect alimentar și medicinal, ci, firește, sub aspect lingvistic. 

Știe  toată lumea ce sunt ciupercile, iar cine nu știe, consultă dicționarul și află că ciupercile la plural reprezintă  o încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori. Ciuperca la singular e planta din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.  

Etimologia  indicată de dicționar e bulgărească – din cepurka și sârbă sau croată pečurka. Cuvinte cu sonorități asemănătoare există și în maghiară și cehă,  dar în toate limbile acestea cuvintele respective desemnează doar anumite soiuri de ciuperci și nu sunt termene generice. Bulgarii numesc ciupercile în general gâbi, iar sârbii și croații – gljivi, mai aproape de rusescul gribî sau ucrainescul hribi din care a venit în limba română  cuvântul ”hrib”, sinonim cu ”mânătarcă” care desemnează o anumită ciupercă de pădure. 

În câteva expresii idiomatice românești figurează ciupercile de pădure,  iar ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze figurează preponderent în textele de specialitate.

V-am  prezentat acum câtva timp povestea expresiei Pagubă-n ciuperci! care înseamnă ”nu e nimic, puțin îmi pasă”.

Mai sunt încă vreo câteva expresii la fel plastice și expresive.    Una dintre ele este ”A răsări ca ciupercile după ploaie” înseamnă a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare și în timp scurt.  Pentru cine a cules ciuperci în viața lui această comparație nu necesită multe explicație – de regulă, după ploaie ciupercile cresc intens și masiv spre bucuria culegătorilor.

O altă  expresie –”Doar n-am mâncat ciuperci” cu sensul ”doar nu mi-am ieșit din minți” se referă la efectul unor ciuperci consumul cărora generează halucinații.  Zic unii că expresia e foarte clară pentru cei care au călătorit la Amsterdam și au consumat unele ciorbe cu ciuperci în capitala Țărilor de Jos. La noi se presupune că are  același efect consumul plantei numită măselar sau măselariță, pentru că expresia ”parcă a mâncat măselar” semnifică în satele noastre ”parcă e nebun”.  

Cea mai amuzantă expresie care are ciuperca în postură de protagonist este pseudo-ghicitoarea  ”Mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce e?” sau ”Pălărie-ntr-un picior ghici ciupercă ce e ?” care ironizează, de regulă, situațiile în care unele lucruri par enigmatice, dar sunt evidente sau persoanele care se scapă cu vorba divulgând ceea ce ar fi vrut să ascundă sau vorbesc pe un ton savant sau misterios  despre lucruri banale.

Este cam ciudată îmbinarea ”mănăstire-ntr-un picior” care nu prea e clar de unde vine, spre deosebire de ”pălărie-ntr-un picior” care descrie destul e fidel exteriorul ciupercii,  unde mai pui că un sens ironic atestat de dicționare al cuvântului ”ciupercă” este ”pălărie veche, adesea mototolită și turtită”.

Cam astea sunt performanțele lingvistice și paremiologice ale cuvântului ”ciupercă” și ale pluralului său. Dacă vi se par importante și utilizabile, bine, dacă nu… pagubă-n ciuperci.