Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre exoticul cuvânt  „Zen” şi sensul expresiei „a fi Zen”, intrată relativ nu demult în lexicul nostru familiar.

A intrat în obişnuinţă ca unii să ne îndemne din când în când „să fim Zen” sugerându-ne astfel să rămânem calmi și indiferenţi la ceea ce ni se întâmplă, să nu ne stresăm pentru că nimic nu merită neliniştea noastră. Pe la noi oamenii  folosesc expresia ” a fi Zen” când încearcă să nu-și piardă răbdarea într-o anumită situație.

Totuși, ce înseamnă Zen şi cum e să fim  Zen, de unde şi de la ce vine acest cuvânt scurt şi cuprinzător?

Un  dicţionar de neologisme defineşte Zenul ca sectă budistă din Japonia care se bazează pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnică specială de meditație filozofică, menită să stimuleze concentrarea gândirii.  Iar un dicţionar religios precizează că e o doctrină religioasă autonomă hindusă, bazată pe budism, care pune accentul pe contemplația mistică și dezvoltă credința în iluminarea interioară instantanee.  A fost elaborată în India de călugărul hindus Bodhidharma în sec. 6 d. Hr. care a dus-o în China de unde aceasta a pătruns și în Japonia în sec. 16-17, unde astăzi este foarte răspândită mai ales ca doctrină filozofică profană.  Adică, japonezii împărtășesc valorile Zen indiferent de confesiunea religioasă căreia îi aparțin.

Zen este un exercițiu de meditație practicat de adepţii acestei doctrine. Prin această meditaţie  sunt anihilate toate distincțiile de ordin dualist cum ar fi adevărat sau fals, eu sau tu, subiect sau obiect și așa mai departe. Cu alte cuvinte, Zen este o versiune a budismului Mahayana, și una dintre cele mai cunoscute forme de budism japonez.  Cuvântul Zen desemnează o stare de calm și pace interioară.

 Substantivul Zen își are originea de la cuvântul chinez „chan” ce se poate traduce prin „intuiție” sau „meditație”. La origini se pare că e cuvântul sanscrit ”dhiana” care înseamnă ”contemplație”.  În Japonia, budismul Chan (pronunţat în japoneză zen) a fost introdus în perioada dintre secolele 12 şi 16, venind din China.

În secolul al XX-lea, Zen-ul a fost introdus în America și Europa, unde a adunat un număr însemnat de adepți.

Starea Zen este starea în care informația din mintea subiectului este în conformitate cu informația din jurul său. În plus, subiectul nu trebuie să se împotrivească la nimic din ceea ce vine din exterior, este deschis și vede lucrurile fix așa cum sunt ele și și nu prin prisma prejudecăților și opiniilor preconcepute sau preluate de la alții.

Moda practicilor spirituale orientale a pătruns acum și în Occident și odată cu ele a pătruns și terminologia corespunzătoare. Expresia ”a fi Zen” este utilizată de cele mai multe ori în glumă de persoane care au cunoștințe vagi despre vechile practici chineze și nipone. Înseamnă mai simplu spus a fi calm și împăcat cu tine însuți într-o lume agitate de interese, pofte și contradicții.

Așadar, e o atitudine cât se poate re comandabilă pentru contemporaneitate. Încercați să fiți Zen și… să ne auzim de bine!