Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre câteva dictoane latine antice şi moderne despre natură şi despre firea lucrurilor.

Unul dintre acestea este „Naturalia non sunt turpia”, adică "Lucrurile naturale nu sunt rușinoase" sau „lucrurile fireşti nu sunt ruşinoase”. Este un principiu al şcolii cinice a filozofilor greci antici. Școala numită cinică a lui Antisthene propovăduia o viaţă conformă cu natura, dispreţuind bogăţiile şi convenienţele sociale. De la doctrina filozofică din antichitate care nu recunoștea normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură ne-a venit adjectivul cinic” care desemnează persoanele care  încalcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință sau despre manifestările oamenilor care exprimă asemenea atitudini. 

Cuvântul ”cinic” provine de la… ”câine”.  Despre cinici contemporanii lor ziceau că sunt precum câinii pentru că mârâiau mereu și atacau pe cineva.

În greacă ”kynikos” însemna asemănător cu câinele, în latină s-a transformat în cynicus, după care a fost preluat și de alte limbi.

Cinicii înșiși spuneau că ei sunt ca niște câini de pază care protejează morala publică. Maxima formulată în latină îi este atribuită filozofului roman Seneca.

La început, expresia "Lucrurile naturale nu sunt rușinoase" avea următorul înţeles: ceea ce de la natura vine, nu e faptă de ruşine. Cu timpul însă acest sens natural a fost… denaturat de scriitori de scandal, care au luat vechea maximă filozofică drept paravan, pentru a-şi acoperi producţiile lubrice şi astfel pornirile josnice, instinctele primare, sub scuza că sunt "naturalia", au fost decretate, "non turpia", ba chiar foarte cuviincioase. Un alt aforism latin despre forţa naturii este „Naturam expelles furca, tamen usque recurret”, adică "înlătură naturalul cu furca şi mereu va reveni alergând". Este un vers din Epistola a zecea a poetului Horaţiu. Sensul este că, oricât ne-am strădui, prin contrafaceri, prin schimonoseli etc, nu putem înlătura ceea ce e natural. El se va impune ca o forţă împotriva căreia vom lupta inutil.

Citatul, în original, a fost folosit până spre mijlocul secolului al XVIII-lea, când scriitorii au început să citeze numai sau aproape numai versiunea franceză, căci autorul dramatic francez Destouches, în comedia Le glorieux (Trufaşul), apărută în anul 1732, reluând ideea lui Horaţiu, a formulat-o mai scurt şi mai uşor de memorat: „Chassez le naturel, il revient au galop”.

Protagonistul piesei e un ins infatuat, preocupat de propria persoană. Nobil ruinat, intenționează să se însoare cu fiica unui burghez bogat.  Dar aleasa lui, Lisette,  ezită în fața orgoliului prea vizibil a pretendentului la mâna și inima ei. Așa că la moment dat îi spune țâfnosului vanitos, reproșându-i aerele și îngâmfarea: Je ne vous dirai pas : changez de caractère ;
Car on n'en change point, je ne le sais que trop; Chassez le naturel, il revient au galop.

Iată şi traducerea în română: "Nu pot a-ţi spune: schimbă-ţi caracterul;
Nu ne putem schimba, se ştie; Alungă naturalul şi-n galop o să revie".

Din tezaurul înțelepciunii populare românești, proverbele care echivalează cu versurile lui Horație și Destouches sunt ”Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba” și ”Ce naște din pisică, șoarece mănâncă”.

Cu tot respectul față de sursele clasice, mie totuși mai tare îmi plac formulele noastre folclorice. Pe această notă patriotică, să ne auzim de bine!

Naturalia non sunt turpia - lucrurile naturale (fireşti) nu sunt rușinoase.

CÍNIC

• (despre oameni: adesea substantivat)

care manifestă o atitudine condamnabilă, sfidând regulile moralei, normele de conviețuire socială și de bună-cuviință;

• (despre manifestări ale oamenilor)

care trădează, exprimă asemenea atitudini.

În limba greacă ”kynikos” însemna „asemănător cu câinele”, în latină s-a transformat în cynicus, după care a fost preluat și de alte limbi.

Lucrurile naturale nu sunt rușinoase -  ceea ce de la natura vine, nu e faptă de ruşine.

Horaţiu: Naturam expelles furca, tamen usque recurret - Înlătură naturalul cu furca şi mereu va reveni alergând.

Destouches: Chassez le naturel, il revient au galop - Alungă naturalul şi-n galop o să revie.

Echivalente folclorice româneşti: ”Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba” și ”Ce naște din pisică, șoarece mănâncă”.