Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre câteva expresii despre organul vederii, ochiul. Cuvântul "ochi" este foarte utilizat în sens indirect, metaforic – ochii simbolizează atenţia în zicala "A fi numai ochi şi urechi", prudenţa în "A fi cu ochii în patru", valoarea – "A păzi ca ochii din cap", vigilenţa în "A avea ochi de Argus" şi multe alte noţiuni şi nuanţe.

Spre deosebire de proverbele populare pe care le-am pomenit, expresia „Ochi de Argus” vine din mitologia greacă, Argus fiind un personaj mitologic, poreclit şi Panoptes (în traducere - care vede tot) despre care legenda spune că era un uriaş al cărui corp era acoperit de o sută de ochi, dintre care cincizeci totdeauna deschişi. Zeiţa Hera l-a însărcinat să o păzească pe Io, amanta lui Zeus, soţul Herei, pe care Hera a transformat-o în vacă. Când a aflat, Zeus l-a trimis pe Hermes să-l omoare pe uraiş. Ajuns la faţa locului Hermes a început să cânte la flaut, melodia l-a adormit pe Argus, după care Hermes l-a omorât.  La sfârşitul acestei telenovele mitologice Hera i-a strămutat ochii pe coada păunului, care era pasărea sacră a Herei.

În pofida eşecului său final, numele Argus a devenit sinonim cu o persoană excepţional de atentă, căreia nu-i scapă nimic din vedere. Iar expresia "a avea ochi de Argus" are înţelesul de "a fi lucid şi vigilent".

O altă expresie pe care o păstrăm în uz în aproape toate limbile lumii încă din Antichitate este "Ochi pentru ochi".  Este străvechea pedeapsă din legislația mozaică înscrisă în cartea Exodul a Vechiului Testament în versetele în care profetul Moise le spune israeliţilor: "Atunci când soseşte necazul, se va plăti cu viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie".

Este  cunoscuta mai ales sub denumirea de "legea talionului" și a fost adoptată de vechea legislatie greaca si romana, de Mahomet in Coran etc.

Legea talionului este una dintre cele mai vechi, iar cuvântul “talion” provine din limba latină clasică, unde talio, cu genitivul talionis, înseamnă „la fel”, „similar”, „asemenea”, din care s-a format, în latina medievală, expresia Lex talionis.  Adică, legea talionului constă în justa reciprocitate a crimei și a pedepsei.

Primele forme ale Legii talionului se găsesc în Codul lui Hammurabi, un text juridic care funcţiona în Babilon, încă din mileniul al II-lea î.Hr. La Legea talionului sau “ochi pentru ochi”, care viza, în mod precis, sentinţele în cazuri de crimă, se face referire de trei ori în acest cod antic.

În Coran, textul sacru al Islamului, despre Legea talionului se spune: “Cei care nu judecă după ce a revelat Allah sunt necredincioşi. Şi Noi am prescris pentru ei viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.

În zilele noastre, Legea talionului, în felul în care funcţiona în timpurile vechi, nu mai există, dar a rămas ca o expresie prin care se subliniază o reacţie, o atitudine, o sancţiune pe care o aplici cuiva, exact în acelaşi fel în care a procedat persoana respectivă.