Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară despre nişte expresii latineşti rimate,  destul de cunoscute şi utilizate pe timpuri, şi despre echivalentele lor româneşti care sună  cam la fel. 

Expresiile sunt ”tale quale” şi ”volens nolens”. ”Tale quale”, scrisă tale quale și pronunțată tale kvale,  figurează în câteva dicționare românești în care este echivalat cu ”aşa cum este”, ”neschimbat” sau ”ca atare”.  În limba  franceză expresia a căpătat forma „tel quel” care la rândul ei şi-a cucerit faima în lumea literaturii universale ca denumire a unei  reviste literare de avangardă care a apărut între anii 1960 și 1982 și a promovat între altele noul roman și structuralismul. 

Și locuțiunea latină ”volens nolens” e prezentă în câteva dicționare explicative românești și se traduce aproape perfect în limba română chiar și sub aspectul sonorității  – ”vrând-nevrând”   sau în  limbajul  popular ”vrei, nu vrei” ca în foarte citatul proverb ”Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă” spus de obicei despre cineva care trebuie să facă ceva împotriva voinței sale.

Expresiile de acest fel există în toate limbile  şi se numesc ştiinţific perechi minimale iniţiale. Adică, sunt perechi de cuvinte care sună aproape la fel şi doar sunetele lor iniţiale diferă. De exemplu, barcă-marcă, dragă-fragă, cont-pont  etc.

În limba română utilizarea acestor perechi a îmbogăţit substanţial expresivitatea stilistică a limbii, mai ales în limbajul popular. Iată o listă scurtă a rimelor populare cu semnificaţii certe.

”Terchea-berchea” înseamnă  ”om neserios, care nu e bun de nimic” şi e preluat din limba maghiară în care sintagma ”tarka barka” ce înseamnă ”pestriţ”.

Interjecţia onomatopeică ”Tura-vura” e folosită mai ales în expresia ”Ce mai tura-vura?” cu sensul de „ce atâta vorbărie?” sau ”ce mai încoace şi  încolo?”).

”Talmeş-balmeş” înseamnă „amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic”, cu sinonimele „amestecătură”, „dezordine”,  „încâlceală”).

”Harcea-parcea” figurează în expresia A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea care înseamnă  ”a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme sau în general a distruge, a nimici”. Provine din perechea turcească  parça-parça adică ”bucată cu bucată”.

 ”Calea-valea” înseamnă, în funcţie de context, fie şi aşa, treacă – meargă sau, în expresia ”Ce mai calea-valea” - ce mai încolo şi încoace,  pe scurt, în concluzie.

Mai  rar întâlnită, dar mai expresive perechea ţâşti-bâşti care înseamnă şi om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr, dar şi om (tânăr) neînsemnat.

Există şi perechi minimale mediane, adică,  sunetul care face diferenţa se află la  jumătatea cuvântului – cea mai utilizată dintre acestea fiind ”nitam-nisam” cu sensul de ”pe neaşteptate”, ”pe nepusă masă” sau ”fără motiv”.

Sper că v-am convins că am preluat cu pricepere de la strămoșii noștri romani acest procedeu poetic de împerechere a cuvintelor spre a ne nuanța limbajul cu expresii pe cât de pitorești, pe atât de sugestive.

Pe această notă patriotică, să ne auzim de bine!