Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvintele ”palimpsest” și ”palimtext”, mai rar folosite în viața de toate zilele, dar care marchează legătura dintre trecutul nostru îndepărtat și viitorul nostru ce ia naștere în prezent.

Cuvântul „palimpsest” a fost preluat de limba română din franceză, dar originea lui este greacă. În limba greacă Palímpsêstos înseamnă “scris din nou după răzuit”, deoarece palin – înseamnă din nou, iar  psestos – răzuit. Dicţionarul defineşte palimpsestul astfel: “pergament sau papirus de pe care s-a şters sau s-a ras scrierea iniţială pentru a se putea utiliza din nou şi pe care se mai văd urmele vechiului text”.  

La rândul lui, pergamentul era în trecut o piele de oaie, de vițel sau de alt animal,  prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea şi era folosită în loc de hârtie Iar papirusul  - un material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina plantei acvatice nord-africane papirus, pe care se scria în antichitate.

Palimpsestul a fost folosit frecvent în Evul Mediu, mai ales între secolele al VII-lea şi al XII-lea, din motive economice, deoarece pergamentul era foarte scump şi de aceea acelaşi pergament era folosit de câteva ori. Pentru aceasta vechile manuscrise erau şterse cu piatră ponce, iar pe aceeaşi suprafaţă erau scrise texte noi. În felul acesta, s-au pierdut multe texte vechi, unele importante – opere ale filozofilor precreştini, texte sacre etc. Dar în unele cazuri, cu mijloacele tehnice de astăzi, cum ar fi razele ultraviolete şi anumite substanţe chimice, unele texte de pe palimpseste mai pot fi reconstituite.

De-a lungul timpului, au fost descoperite câteva palimpseste importante prin informaţia pe care au conservat-o. De exemplu, Palimpsestul lui Arhimede. Analiza unui manuscris cu raze ultraviolete, cu raze X şi infraroşii a  constatat că textul iniţial a fost o lucrare despre geometrie și mecanică a marelui învățat al Antichității peste care, mai târziu, a fost scris un text liturgic. Sau un palimpsest aflat în Biblioteca Vaticanului  şi descoperit în secolul al XIX-lea care conservă opera “Despre stat”, a lui Cicero, acoperită de Psalmii Sfântului Augustin. Un dublu palimpsest cuprinde un text al lui Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului şi datează din secolul al IX-lea, scris peste un tratat de gramatică latină, din secolul al VI-lea, care, la rândul lui, acoperă un alt text din secolul al V-lea.

Noua realitate creează cuvinte noi. Cuvântul „palimtext”, neatestat deocamdată de dicţionarele explicative ale limbii române, este un termen modern, un neologism specializat pentru textele din domeniul virtual, care pot fi şterse, multiplicate, copiate, mutate. Prin similitudine cu “palimpsest”, palimtextul este un fel de papirus din lumea virtuală a Internetului. Spre deosebire de textul tipărit, pentru textul virtual există opţiunea de ştergere instantanee, adică (Delete), o radiere a textului bazată pe o tehnologie complexă, care oferă avantaje uriaşe legate de libertatea şi dinamica procesului de comunicare, gândire, scriere etc.

Un exemplu relevant pentru ceea ce înseamnă şi care este principalul avantaj al palimtextului este wikitextul – adică textul conceput, editat pentru enciclopedia virtuală Wikipedia. În cazul wikitextului versiunile vechi şi cele actuale ale acestor pagini sunt stocate într-o bază de date, care e în permanenţă  modificabilă.