DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Despre originea literei K
Embed:
Să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Sau despre anumite litere utilizate la scrierea vorbelor. Bunăoară, despre litera K, numită grecește și kappa.
Lingvista Rodica Zafiu consideră că litera k ne permite să observăm succesiunea modelor şi a influenţelor culturale. Literă preluată din alfabetul grecesc de alfabetul chirilic folosit timp de secole în cultura română veche, k a fost înlocuit cu c în trecerea la alfabetul latin, substituirea reprezentînd o manifestare a voinţei de apropiere de ortografiile limbilor romanice moderne - franceză, italiană etc.. K e totuşi internaţional: din alfabetul grecesc a trecut în cel latin, fiind apoi utilizat în alfabetele limbilor moderne din diverse familii: mai mult în limbile germanice, mai puţin în cele romanice. Azi îl întâlnim în forme internaţionale care transcriu cuvinte de diverse origini: koala, kamikaze, kibbutz etc.
În cultura română, k a devenit cu timpul un semn al influenţelor străine neasimilate. Dicţionarul explicativ al limbii române cuprinde 80 de cuvinte care încep cu litera k; majoritatea conţin elementul kilo-.
E interesant că influenţa rusă oficială din anii '50 nu a forţat în acest punct ortografia. Dicţionarele includ formele colhoz "cooperativă agricolă" şi culac "chiabur", în timp ce în franceză grafia acestor rusisme este kolkhoze şi koulak, iar în italiană kolchoz şi kulak. În română termenii ruseşti care conţineau litera k nu au fost marcaţi grafic în transcrierea lor cu alfabet latin. Abia mai târziu, în bună parte prin intermediul limbilor occidentale k ajunge să figureze în cuvinte ce desemnează fenomene tipice sovietice: nomenklatura, perestroika.
De mai multă vreme, k e asociat mai ales cu limbile germanice: cu germana (Kitsch) şi mai ales cu engleza. Marca "anglo-americană" e conservată în împrumuturi - rock, folk, marketing, week-end, OK ). Actualmente fenomenul a luat proporţii mari şi are şi unele manifestări noi. În primul rând, s-au înmulţit anglicismele neadaptate grafic. Tendinţa culturală întemeiată pe prestigiul cultural al englezei este de a respecta forma de origine: look, market, killer, broker, desktop etc.
O altă utilizare - ludică şi de codificare - a literei k apare în mesajele de pe forumuri, chat-uri, sms-uri. În aceste forme de comunicare se manifestă nevoia de abreviere, rapiditatea, dar şi intenția de originalitate, încifrarea mesajului, marcarea apartenenţei la o comunitate de "iniţiaţi". Se scriu cuvinte româneşti cu k - korekt, kefuri, kontsinuturi etc. Şi mai recentă e folosirea rebusistică a literei k, cu valoarea dată de numele ei – ”ca” sau, renunţând la diacritice, ”că”. K face parte dintr-un cod de abrevieri al mesajelor telefonice, obligatoriu scurte - cred k, shtiu k, ink mai merge, dak - "dacă", mik - "mică", adik - "adică" etc.
Deci, litera k nu se dă bătută și câștigă popularitate, chiar dacă dicționarele nu-i atestă utilizările post-moderne digitale. Cum vor proceda dicționarele viitorului, vom trăi și vom vedea.
Sper că (scris cu k) cele spuse acum v-au fost dacă nu de folos, cel puțin de amuzament. Să ne auzim de bine!