Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul  ”cabală”, al cărui sens figurat este cu mult mai cunoscut decât sensul propriu, cu rădăcini istorice certe.

Conform dicționarelor explicative cabala este o interpretare ebraică ezoterică și simbolică a Vechiului testament și doctrina bazată pe această interpretare, iar la figurat este uneltire, intrigă.

În secolul  XIII una dintre ramurile poporului evreu a elaborat o nouă doctrină mistică ce trata existența lui Dumnezeu, al lui Mesia și multe alte aspecte ale iudaismului. Adepții ei o transmiteau de la învățător la discipol și inițial eminamente oral, din gură în gură. Ei afirmau că această învățătură a luat naștere în vremurile cele mai străvechi și o numeau ”cabala”, cuvânt care în ebraică înseamnă ”primire, acceptare, transmitere”.

Conform unor afirmații, însăși limba ebraică, considerată una dintre limbile sacre, a fost dezvoltată în mod special de către și pentru cabaliști, pentru a-i ajuta să comunice despre chestiuni spirituale.

Firește, adepții cabalei considerau că posedă o profundă cunoaștere și se pot înțelege unii pe alții în timp ce persoanele neinițiate dinafara cercului lor de comunicare rămân cuprinși de mrejele ignoranței. Pornind de la această convingere,  neinițiații au început a utiliza cuvântul ”cabală” raportându-l la orice grup ai cărui membri sunt legați între ei de o idee secretă pe care nu o împărtășesc restului lumii. Și dat fiind că oamenii au o atitudine foarte prudentă și negativă față de comunitățile de acest fel, cuvântul ”cabală” a fost folosit de la un moment dat pentru a caracteriza și grupuri de politicieni ce se ocupă de uneltiri și intrigi.

În Anglia această accepție a cuvântului a devenit foarte populară în secolul XVII. În anul 1670 regele Carol II avea un grup de cinci consilieri care se numeau Clifford, Ashley, Buckingham, Arlington și Lauderdale. Acești miniștri-consilieri nu prea erau agreați de opinia publică fiind suspectați, și se zice că nu fără temei, că îl transformau pe Carol II într-o marionetă a regelui francez Ludovic XIV. Cineva a observat că din literele inițiale ale numelor lor se compune cuvântul ”cabal”. De atunci grupul lor a fost poreclit ”ministerul cabalei”, iar conotația malefică s-a lipit și mai strâns de acest cuvânt.

În Statele Unite ale Americii cea mai faimoasă utilizare a acestui cuvânt a coincis cu momentul de constituire a naţiunii.  Acum virtuţile şi meritele lui George Washington sunt recunoscute de toată lumea, pe timpuri însă era cu totul altfel. Unii politicieni nu doreau ca el să fie numit comandant suprem al armatei revoluţionare, dorindu-l în această funcţie pe Horatio Gates. Unul dintre complotişti era  militarul francez de origine irlandeză Thomas Conwey, angajat în armata americană. Complotul a eşuat, iar grupul de conspiratori a intrat în istorie cu denumirea „Cabala lui Conway”.

Este celebră și piesa scriitorului rus  Mihail Bulgakov ”Cabala bigoților”, care a fost montată în perioada sovietică cu titlul ”Molier” sub presiunea organelor cenzurii de stat.  Între anii 1936 și 1966 piesa a fost pusă la index din aceleași motive – în soarta protagonistului, Molier, ochiul vigilent al cenzurii a văzut aluzii la situația scriitorilor în Uniunea Sovietică. Conjurația bigoților ideologici și-a îndreptățit în toate secolele firea și esența.