Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară despre cuvântul ”paladin”, moștenit de mai multe limbi tocmai din Evul Mediu european, dar utilizat uneori la figurat în texte publicistice și literare cât se poate de moderne.

Am întâlnit referințe la paladinii libertății, paladinii dreptărții, paladinii justiției, de cele mai multe ori acestea fiind calificative ironice acordate unor demnitari ipocriți sau corupți.

Dicționarul explicativ ne lămurește că la sensul figurat paladinul e un bărbat voinic, îndrăzneți, însuflețit de sentimente cavalerești.

La propriu, numele de paladini le-a fost dat în  Evul Mediu, în Europa Apuseană, nobililor slujitori la palatul unor regi, legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur. Mai apoi sensul s-a extins și asupra cavalerilor rătăcitori din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice.  

Deci, primul sens e de nobil slujitor la palatul regal, de aceea cuvântul este și derivat de la ”palat” – omul care în virtutea funcțiilor de serviciu locuia în permanență la palat în slujba monarhului se numea în latină palatinus, iar în italiană — paladino.

De ce îl indică dicţionarul în mod special pe Carol cel Mare? Pentru că a fost cel mai glorificat monarh din Evul mediu. Victoriile lui militare au dat naştere la multe legende care relatează despre aventurile şi faptele eroice extraordinare ale cavalerilor lui neînfricaţi.  Aceste legende sunt foarte asemănătoare cu cele compuse despre mai mult imaginarul decât realul rege britanic  Arthur care ar fi domnit prin secolele 5 şi 6.   

Cavalerii lui Carol cel Mare erau curtenii lui, adică paladini, după cum au şi fost numiţi ulterior. În legende ei erau 12 la număr, probabil după asemănarea echipei de apostoli ai lui Iisus.

Cei mai famoşi paladini au fost Roland şi Olivier, ale căror isprăvi sunt descrise în „Cântecul lui Roland”, cea mai importantă epopee eroică a literaturii franceze şi a Evului Mediu. Cântul povesteşte despre revenirea lui Carol cel Mare din campania în Spania musulmană şi despre soarta ariergărzii lui, condusă de Roloand şi Olivier. În urma unei trădări, ariergarda a căzut într-o ambuscadă. Roland ar fi putut să-l cheme în ajutor pe Carol, dar a considerat că asta ar fi mai prejos de demnitatea lui.  Micul detașament se apăra cu îndârjire de inamicul cu mult mai numeros, ucigându-i câte zece-douăzeci dintr-o lovitură, dar până la urmă avantajul numeric și-a spus cuvântul și apărătorii creștini și-au pierdut viața.     

Anume datorită acestor legende cuvântul ”paladin” a început a fi raportat doar la cavalerii nobili mai ales din perioada medievală, paladinii fiind ocrotitorii celor slabi și militanții pentru dreptate.

Într-un timp, cuvântul ieşise din modă, dar în ultima vreme cavalerii medievali au revenit în forţă în literatura fantasy şi în jocurile video.

Nu scapi cu una, cu două de Evul Mediu şi de eroii lui.