Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre un cuvânt  cu rădăcinile în antichitate, dar atestat doar de dicţionarele de neologisme. Acest cuvânt este "xantipă" şi înseamnă femeie rea, cicălitoare.

Este un substantiv comun care provine de la un nume propriu, mai precis de la numele soţiei celebrului filozof al Greciei antice, Socrate. Un alt mare filozof, Platon, îl descria pe Socrate în scrierea sa, "Dialoguri", ca pe un om ideal.

Se mai spune că modestia lui era pe măsura înțelepciunii. Cică atunci când oracolul de la Delphi a fost întrebat cine este cel mai înțelept elen, răspunsul a fost: Socrate. Dar atunci când vestea i-a fost transmisă lui Socrate, acesta a spus: "Dacă într-adevăr sunt considerat cel mai înțelept dintre oameni, la sigur este pentru că eu sunt unicul care știu că nu știu nimic". 

Aceluiași Socrate i se atribuie un răspuns la întrebarea unui tânăr dacă face să se însoare sau nu.  Socrate i-a spus: "Însoară-te. Dacă vei da peste o femeie bună, vei fi fericit, dacă vei da peste una rea, vei fi filozof".

S-ar putea să fi fost un răspuns sugerat de propria experiență. Vestitul înțelept apare mai teluric în imaginația noastră de îndată ce adăugăm detaliul biografic că avea o soție foarte certăreață pe care o chema Xantipa.

Ce-i drept, e greu de spus dacă i se poate reproșa comportamentul prea agresiv față de faimosul ei bărbat. S-ar putea ca oricare altă femeie să fi acut aceeași atitudine. El își petrecea ziua de dimineața până seara hoinărind pe străzile orașului discutând cu prietenii și discipolii despre cele mai importante și profunde chestiuni filozofice, dar nu lua bani pentru lecțiile și consultațiile sale. Și-a abandonat meseria sa de bază de tăietor în piatră și, prin urmare, nu avea niciodată bani.

Pe el însă nu-l deranja această situație. Se zice că odată, când a ajuns la un iarmaroc cu mărfuri multe și de toate, Socrate a spus: "Ca să vezi, nici nu știam că există atâtea obiecte de care eu nu am nevoie".  Însă din punctul de vedere al soției, gospodinei şi mamei a trei feciori care era Xantipa această atitudine nu prea era folositoare familiei. De aceea probabil că e firesc că nevasta filozofului să-l fi certat și cicălit. El însă îi suporta în tăcere tiradele și a declarat că după ce va găsi un limbaj comun cu Xantipa, va putea găsi limbaj comun cu oricine.

Într-o zi, după ce l-a văzut ieșind calm din casă acompaniat de strigătele ei, Xantipa s-a înfuriat și i-a turnat în cap conținutul unui ceaun de la bucătărie. La care filozoful a constatat: "Iată, acum, după ce a tunat, a și început să plouă".

Acum, în veacul nostru feminist, aceste anecdote istorice pot fi apreciate, probabil, altfel decât pe vremuri, dar cert este că în baza lor numele Xantipei a căpătat sensul de femeie rea, cicălitoare. Un apelativ livresc și rar și totuși existent în limbă. Dar dacă bărbații vor decide să-și caracterizeze soțiile cu el, poate că ar fi cazul să nu se grăbească și să verifice mai întâi dacă ei sunt… Socrate.