DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Despre originea și sensul cuvântului "zeghe"
Vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
Bunăoară, despre un cuvânt pe care poate că ar fi de dorit să-l ştim, dar dat fiind că viaţa e plină de surprize, nu strică să cunoaştem măcar teoretic ce înseamnă "zeghe", unul dintre termenii esențiali din lexicul carceral.
Lingvista Rodica Zafiu a menționat într-un articol publicat în revista Dilema veche că acest vocabular pare să a fi devenit de mare actualitate odată cu traversarea tristei experiențe a detenţiei de către unele personaje politice din România. De aceea presa și rețelele sociale descriu şi analizează diverse aspecte ale vieţii de închisoare. Experiența penitenciară e traversată și de unele personaje notorii din stânga Prutului, dar presa de aici o descrie mai succint, poate și pentru că în virtutea unor condiții istorice, limbajul pușcăriilor românești nu prea e cunoscut la noi.
Să încercăm să completăm măcar parțial acest lapsus lexical apelând la același articol al Rodicăi Zafiu. Unul dintre cuvintele care evocă foarte bine închisoarea, metonimic şi simbolic, e cuvântul "zeghe". Dar, oricât de ciudat ar părea, în dicționarele explicative sensul lui cel mai pregnant este înregistrat, zeghea fiind definită doar ca "haină ţărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ţinuturile muntoase"; "haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; şubă"; "postav gros din care se fac unele haine ţărăneşti; dimie". Mai atente la actualitatea lingvistică se dovedesc dicţionarele universale, academice și cel explicativ ilustrat care furnizează din belșug detalii descriptive: "îmbrăcăminte specială pentru deţinuţi, confecţionată dintr-un postav subţire, cu dungi albe şi gri (sau maro), late şi dispuse vertical, astfel încît cele două culori să alterneze". Dicționarul de argou e mai laconic, definind zeghea ca uniformă de deținut.
Toate dicționare indică originea necunoscută a cuvântului și nu oferă atestări mai vechi ale specializării lui. Totuși, extinderea sensului nu este de dată recentă. De fapt, zeghea are o respectabilă tradiţie în terminologia carcerală: în regulamentele din secolul al XIX-lea termenul e folosit de mai multe ori. Într-un document din anul 1864, semnat de Mihail Kogălniceanu, termenul era cuprins într-o descriere a vestimentaţiei impuse în închisoare: "Îmbrăcămintea fiecăruia arestat se compune de o zeghe, de o pereche de nădragi, de o căciulă, de două cămăşi şi o pereche ismene, de o pereche de opinci".
Aceste descrieri diferă parţial de imaginea prototipică de astăzi, în care zeghea (ca emblemă a întemniţării) este vărgată sau în dungi. Ba chiar în secolul al 19-lea era impusă uniforma monocoloră a deținuților.
Vremurile s-au schimbat, la fel ca și moda obligatorie a locatarilor pușcăriilor, dar zeghea și-a păstrat rolul de simbol al vestimentației pe care merită s-o poarte inșii care încalcă legea. Simbolul e utilizat ca atare, de exemplu, în titlul cărţii de memorii a politicianului român Ştefan Andrei: Din frac în zeghe. Multe titluri de articole din presă evocă acest simbol vestimentar al detenţiei: Spovedanie în zeghe, Fuga de zeghe, Din zeghe în limuzină sau Zeghe de lux.
În concluzie, aş zice că nu strică să ştiţi ce înseamnă "zeghe", dar e mai bine să n-o simţiţi pe propria piele.