Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară,  despre sensul figurat argotic cu care sunt utilizate unii termeni referitori la ţinuta vestimentară.

La o privire sau ascultare mai atentă a mesajelor certăreţe din limba română  se poate observa un fel de reciclare a unei clase de cuvinte, care ajunge să desemneze la sensul figurat   cu totul altceva decât constituia sensul iniţial al cuvintelor respective. Astfel, de multe ori cuvintele ce desemnează hainele nefolosibile, murdare sau rupte sunt asociate cu termeni peiorativi atribuiţi oamenilor cu comportament condamnabil din punctul de vedere al societăţii şi decenţei.

De exemplu, prostituata sau femeia de moravuri ușoară e numită în popor mai mult sau mai puțin eufemistic boarfă, târfă sau tearfă, buleandră, fleandură.

În limbajul familiar boarfă e numită îmbrăcămintea veche, uzată, zdrențuită, iar la plural, ”boarfe” – în general obiectele de uz personal, mai ales lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ”Târfă” e derivat din „tearfă” care însemna pe timpuri „cârpă”. ”Buleandră” e în limbajul popular şi familiar haină veche, ruptă, ponosită, iar la plural „bulendrele” sunt lucruri vechi și fără valoare.

Conform dicţionarelor, originea cuvintelor ”boarfă”, ”tearfă” şi ”buleandră” este necunoscută. În schimb cuvântului  „fleandură” îi este atribuită originea săsească şi sunt indicate în unele dicţionare cuvinte asemănătoare în limbile slave balcanice şi central-europene, dar numai la sensul figurat.  În schimb în limba italiană ”filandra” înseamnă resturile de material de la filatură şi ţesătorie.  

La propriu, în limba română,  ”fleandură” este definită de dicţionar ca „obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat, zdreanţă”. 

La rândul  ei ”zdreanţa”, cu vechi rădăcini slave,  înseamnă „bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă.”  Deopotrivă cu ”otreapă” şi ”cârpă” ea defineşte argotic şi familiar nu doar femeia depravată, ci şi omul de orice sex, dar fără caracter; om de nimic, lepădătură, secătură.

Otreapa  este cârpa de şters – şi în actuala limbă rusă colocvială отрепье înseamnă haine vechi, zdrenţe, iar  отребье înseamnă resturi inutile atât la propriu, cât şi la figurat.

Termenul cel mai cunoscut şi mai utilizat din această suită de insulte metaforice este ”cârpă”, preluat de la bulgari şi sârbi   cu sensul iniţial de bucată de pânză sau de stofă veche, folosită de obicei în gospodărie la ștergerea prafului, a vaselor etc., ca materie primă în industria hârtiei, iar la figurat - om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. Acelaşi sens figurat  îl are şi тряпка în limba rusă.  La fel, în limba franceză substantivul feminin ”chiffe” înseamnă şi cârpă, şi persoană lipsită de caracter şi de energie.

După cum se vede, oamenii de pe diferite meridiane îşi confecţionează sensurile metaforice cam din aceleaşi materiale lingvistice care uneori, ca în cazul nostru de azi, au ce au cu materialele textile. Nu vă recomand să utilizaţi în procesul comunicării această terminologie, dar nu strică s-o cunoaştem.